O mare comună din Olt, Izbiceni, a avut inițiativa, de fapt primarul Mircea Velica, să boteze Centrul cultural cu numele marelui artist oltean Tudor Gheorghe. Chiar înaintea Podarilor locul de naștere al marelui artist. De atunci, cel puțin de două ori pe an, Domnul Tudor, Neica Gheoroghe vine la Izbiceni. Mereu cu noutăți. Face un fel de repetiție general înaintea turneelor lui tradiționale. Înainte de a pleca prin țară și cam cu o lună înainte de Înghesuielile de la Sala Palatului, care e și apogeul trebii. Marți 6 octombrie fu avan-premiera cu spectacolul nou ”Adio, Doamnă!”. Muzică și Poezie. Banal pentru Tudor… căci asta face oricum și-ar numi demersurile artistice. Aș zice, ”Muzică și ce poezie…!” De data asta olteanul, craioveanul stabilit ”nițăl”și-n Capitală, face o istorie inedită a Bucureștiului interbelic. Muzical, monșer. Că, tot n-avea cine, decât un oltean…păi cine să facă ? Țiganii parveniți post-revoluționari? Majoritari prin Centru. Politrucii ardeleni, veniți cu TV, servicii la pachet să ia puterea? Sau muncitorimea moldavo-hispano-italiană? Că bucureșteni adevărați mai rar, uite-mă unul, colea rătăcit … Restul? Parveniți, năimiți, deveniți. Migranți de spațiu închis… Oraș policrom dar fără identitari.
Și ce frumos. duios, amoros chiar o face Tudor. Ca un bucureștean autentic. Că, așa sunt oltenii: se adaptează ușor. Sigur , se impunea de mult o antologie a pieselor iubite cândva la Bucuresci… Cine nu știe ”Mână birjar” și nu-l apucă o nostalgie blegoasă dacă e bucureștean authentic ? Căci, repet-re-repet, dacă ești bucureștean , măcar odată ai apucat – nu niște, ci doar – UN lăutar cu o chitară zgâriată, într-o crâșmă de la Șosea, cântând peltic și original Zaraza. Apoi, cine nu a auzit de Zavaidoc, de piesele lui răstit-temperamentale ? Tudor le evocă pe toate… cu poezia lor și a lui…
În fine, poate până pe 3 nov, parcă, vom auzi//vedea varianta îmbunățită produsului. Căci, Tudor se știe, este un mare perfecționist. Și, de data asta a încercat să ne surprindă, iar, cu ceva trăznit. Și, din nou i-a ieșit, fir-ar să fie… Ce îl ajută foarte mult, pe lângă voce și talentul actoricesc, e trupa care-l acompaniază… tineri, mereu tineri conservatoriști aduși, unii, și din Basarabia fiindcă sunt foarte buni. Nu vă spun să vă luați bilete la Sala Palatului, că nu sunt agentul lui Tudor Gheorghe. Ba, cred că e prea târziu. La el biletele se vând de la sine. Și, taman că vezi mâine-poimânine pe casa de bilete, scris cu mândrie și disperare ”sold out”. Adică, nu mai sunt bilete. Un spectacol cu Tudor, garantat o rețetă cu casa-nchisă.
P. S. Specacolul e comestibil și pentru politicieni, de data asta. Nu-i mai înjură așa tare pamfletarul-cobzar Tudor Gheorghe. Dar până la Sala Palatului are timp să se îndrepte…