De la moartea lui Ion Dolănescu, relațiile mele cu Ionuț Dolănescu s-au răcit aproape de zero. A crezut probabil că o noapte de priveghi la Ateneul Român, când i-am fost aproape la rău, nu a contat, sau au fost și alte motive punctuale devreme ce de atunci nu mi-a mai răspuns la niciun telefon. Apoi, în luările mele de poziție publice privind problemele lăsate de tatăl său în chestiunea moștenirii , încercând să mă situez la egală distanță în relația-i sa cu fratele Dragoș, se pare că fiul Mariei Ciobanu m-a considerat potrivnic și chiar subiectiv plasat contra intereselor sale. Nu mică mi-a fost surpriza când la un moment al priveghiului la Vadim Tudor, în casa părintelui paroh Emil Cărămizaru de la Sf Gheorghe Nou ne-am întâlnit față-n față. Totul a decurs normal. Eu, mai mare fiind, mi-am permis să-i spun direct că sunt supărat fiindcă nu mi-a mai răspuns la niciun telefon după dispariția tatălui său. Mi-a dat noul număr de telefon, și ne-am reglat.

– Eu, i-am spus, nu am nimic de împărțit cu tine, Ionuț. Mă consideram un apropiat. Uite, tu nu m-ai invitat la ultimul botez, pe când Dagoș a făcut-o… măcar conform unei tradiții instituite de tatăl tău. Da, recunosc, i-am ținut mai mult partea lui Dragoș fiindcă, aș spune cu autoritatea mea de vechi prieten, ba chiar și inamic până în 1993 al lui Ion Dolănescu, că mi s-a părut o mare enormitate să vinzi casa din Caimatei, în loc de a o transforma în muzeu.

– Dar, asta intenționez și eu, a spus Ionuț. Nu știu de unde a scos-o Dragoș că vreau s-o vând?

– Fii atent, i-am spus că avem on preot aici care ca și mine e unul din vechii prieteni ai lui Ion. O s-o ținem minte promisiunea ta. Dar, eu, Ionuț, aș vrea să faci un efort și să te împaci cu fratele tău. Trăiți și așa la distanță de mii de kilometri… uite și eu am o soră de mamă și un frate de tată, dar deși am crescut alături numai de soră, îi prețuiesc pe amândoi în mod egal. Ba, nu am avut pretenție la nicio moștenire din nicio parte. Îți promit că voi media ca tu să te împaci cu Dragoș, spre definitiva liniștire a sufletului lui Ion Dolănescu.

– Subscriu și eu, din tot sufletul, a spus și părintele Cărămizaru. Și, binecuvinteez această promisiune frate George. Așa să ne ajute Dumnezeu! Haideți să facem o poză… oficială.

Iat-o: