Preafericite Părinte Patriarh Daniel

Articol reprodus din ziarul Click.

 

Iertat să-mi fie contextul aparent ”ușor” în care vă scriu, dar vă aduc la cunoștință că anul viitor prin ianuarie am 11ani de când țin viu acest colț de ziar și deci considerați-mă ca și când v-aș scrie de pe un domeniu luat în uzufruct. Adică, aproape al meu…cu voia Domnului și a conducerii trustului…

Vă adresez această epistolă dintr-un îndemn lăuntric, care nu vizează niciun interes personal, ci doar unul național. Căci, în pofida unor proteste exagerat de expuse la pornirea construcției Catedralei Mântuirii Neamului – Catedrala Națională ați continuat Lucrarea. Proteste, emanate de un grup de cetățeni, unii artiști dornici de publicitate, alții senilizați ușor, publiciști, indivizi neortodocși – iaca, o mână de oameni! – plus niște atei TV ratați, cretini și necreștini… care au pus în balanță în mod speculativ și fals populist construcția de biserici, cu cea de spitale…De parcă biserica nu ar fi tot un spital de suflete – iartă-i Doamne că nu știu ce consumă! – … Zic, deci, că împotriva acestor proteste răcnite, țipate, urlate, scuipate sau cântate ați continuat lucrarea. Și așa la sfârșitul acestui an, mai bine – zis de Ziua Neamului ați inaugurat marea construcție. De aceea, mă întreb și nu am explicații de ce nu ați fost considerat, decretat, numit OMUL ANULUI???

Fiindcă, în anul Centenar al țării multe evenimente formale s-au dus…pe banii statului; multe sforăituri patriotice; multe înscenări așa-zis istorice. Dimpotrivă, am reținut cu bucurie conferințele Academiei, lucrările corecte și benefice ale TVR și Trinitas și manifestările sincere ale unei populații mândră dar săracă… săracă dar mândră. Pe scurt, dincolo de bucuria demnă a poporului, pare a fi fost un zumzet nepălcut cu iz festivalier de mici și bere ca-ntr-o campanie electorală… care a dus România la a părea o țară spuzită de ”simpozionită” gras finanțată.

În tot acest context Preafericirea Voastră s-a distins de departe ca organizatorul celui mai mare și authentic – nu mai zic creștin… – eveniment al Centenarului. În fruntea căruia V-ați situat. Tocmai de aceea, repet, nu pricep de ce nu ați fost considerat Omul Anului? Știu, că modestia, discreția trebuiesc păstrate la o față bisericească de rangul Preafericirii Voastre dar…

Uneori mă-ntreb serios, grav și tragic – ce fel de popor suntem? Ce fel de Președinte ne-am ales și pe cine am pus să ne conducă? Dar, fără de politică… nu trebuie să vă amestecați, țineți-Vă departe, căci aici e măcar o mică, micuță coadă, virgulă a Satanei. Mai ales, la noi…

Preafericirea Voastră, vă urez Ca Anul Nou să Vă fie plin de alte realizări de genul Catedralei Naționale! Dumnezeu să ocrotească ființa Voastră și bietul Neam Românesc. Cu plecăciune și evlavie! La mulți ani!

29.12.2018

 

Blog

Sambata 5 ian 2019

M-am hotărât ca odată cu noul an să reiau scrierile la blog. Am lipsit atât din motive de sănătate. Ce să vă spun despre un calvar care a ținut din iulie în noembrie, mi-a stricat sănătatea și vara… și toamna și sărbătorile.

Pe scurt ca o coincidență nefastă anul 2018, al Unirii, Centenarului Nostru pentru mine a fost un dezastru, un calvar. Pe scurt din iulie în noiembrie trei operații și mă mai așteaptă încă una. Cum să fiu optimist când ieri aflu că bunul meu prieten Petre Tănăsoaica a murit făcând infarct la intevenția pentru o ocluzie intestinală. E drept că avea inima slabă. Observându-mi sensibilitatea el mereu îmi spunea: ” bă Stanco, tu plângi ușor, să vii și la moartea mea că eu mă voi duce primul, pot să mor oricând… Avea inima slabă… și doar 63 de ani.

Luni 7 ianuarie

chiar de Sf Ion niște dureri suspecte la stomac m-au dus la spital din nou. Am rămas aici … azi e

Duminică 20 ian, și tot aici am rămas..Mâine fac 2 săpt.. La stomac nu mi s-a depistat problema dar între timp am făcut un soi de bronșită care mă sufocă. Mi s-au scos azi 500 ml de lichid din plămâni urmând ca mâine să repetăm… Mă sufoc, nu pot respira e un coșmar, mai ales că noaptea se petrece totul. Din aceste motive nu am mai scris și încă nu voi mai scrie la blog deși eram decis. Am însă o restanță. Ultima scrisoare din anul trecut am adresat-o Inalt Preafericitului Daniel o reproduc fiindcă ieri a venit la spital la mine Preotul Paroh Emil Cărămizaru de la Biserica Sf. Gheorghe -Nou cu o scrisoare din partea Fericirii Sale. M-a flatat așa că cei care doresc să împartă bucuria mea o pot face, dacă vor. Dacă nu, nu! Eu sunt foarte mândru și mulțumit. Poate că aveam nevoie de aceste luni de spitalizare ca să mă apropii mai mult de Dumnezeu, cu ajutorul căruia sper să mă fac bine.

 

1 2 3 168