BLOG Luni 16 iulie 2018

Fiind plecat din țară am preferat să nu public nimic pe blog decât după venirea acasă. O fac acum, căci teoretic eu luni sunt ajuns. După ora Canadei. Căci de fapt sosesc…marți .

Până atunci redau partial ce am dat la Click spre publicare: varianta ne-prescurtată a unui Memento Mori pentru Mădălina Manole, care a făcut 8 ani de la ziua morții și 51 de ani de la Naștere.

<< Memento Mori – Mădălina Manole

  • varianta lungă –

Opt ani de când a plecat. A fugit. A evadat dintr-o viață poate mai puțin de coșmar decât cea pe care acum i-o devoră cei cândva dragi… Ajutați de foamea de senzaționalism a nesățioasei prese. Care se hrănește cu asta. Care trăiește din asta. Și, care acționând chiar așa, cu exagerare, își face menirea – informează omenirea. Presa – fiindcă e scrisă de el – e ca Omul. Milosă- cinică și credincioasă și satanică și rea și bună… Presa niciodată nu e de vină! Nu greșește. Fiindcă , se hrănește cu o realitate imediată. Bogată în nutrienți, vitamine, fapte , nenorociri. Omul, da, greșește uneori mai mult decât vrea și de cât poate. Fiincă, el poate fi și sublim și abject și extaziant și deject. Uneori apoape concomitent. Mai ales în acest secol amoral. Despre care se zice că ”va fi religios sau nu va fi deloc. Deocamdată e ateist, plin de ură contra lui Dumnezeu. Un secol urât al crimei, cinismului existențial. Ce au toate astea cu biată Mădălina?

Au, căci ele au alcătuit,de 8 ani, spectacolul grotesc al neliniștilor și viscolelor postume ale ”Fetei cu părul de aur”. Ale cântăreței talentate. Și , ale mamei nesăbuite, vedetă, care dintr-o ireală disperare existențială și-a lăsat copilul de izbeliște. S-a sinucis. L-a abandonat într-o lume cum e cea de azi…

 Dacă presa s-a îndopat cu nesaț din ”Cazul Mădălina” l-a supt cu paiul, nimeni, nimeni dintre marii Psihologi ai Neamului nu au putut desluși acest caz. De abandonare a vieții. Și, mai ales, a unui prunc inocent. Care aparent născut în puf, fiind al unei vedete naționale, era de invidiat. Asta, nu am s-o înțeleg eu niciodată. De ce Mădălina, dacă a hotărît să aibă un copil – și l-a avut! – apoi l-a părăsit așa ? Răspunsul duce la o întrebare: ”Dar, poate ea n-a vrut să moară?” A fost omorâtă. Resping acestă ipoteză . E absurdă. Am ajunge la o crimă perfectă. Și asta e ceva rar. Știu că a fost acuza părințior îndurerați ,i-am înțeles, dar…. De aia zic : acest caz, mediatizat mega-insistent, cu nesimțire uneori , fu neglijat de doi factori: Poliția . Unu. Și, doi, Psihologii noștri tineri apăruți ca ciopercile, altfel mari showmeni, dar atât… Așa că, sigura care l-a luat în serios – și a făcut din asta o ”profesie” – a fost Carmen Hara. În deciziile căreia unii au crezut, alții nu. Și, atunci, fiind singura, a avut totdeauna dreptate… Dacă Mădălina s-a sinucis simțind că i-ar fi scăzut popularitatea imensă de la momentul ”Fată dragă”, ar fi aflat acum că e mai populară decât atunci. Dar, nu solisata de geniu Mădălina Manole . Ci, cazul ei… Acum , la 8 ani distanță, cred că ar trebui lăsate-n pace. Și ea și cazul… S-o lăsăm nițel. Să o celebrăm creștinește. Într-o tăcere publică decentă. Să-i asculăm cântecele. Să ne bucurăm de ele. Să-i aprindem o lumânare. Să-i dedicăm o rugăciune… Și, după atâtea valuri de isterie, o sugestie creștinească pentru cei care pretindeți că a-ți iubit-o . Lăsați-o pe Mădălina Manole se odihnească în pace… >>

Jurnal extim

BLOG SAMBĂTĂ 23 iunie

Prea multe evenimente mă înconjoară… și mă doboară. Ieri stabilisem cu băieții din grupul Radu Păunescu să mergem la Călărași – o băiețească, la Chiciu pe mamul Dunării pentru o masă de pește. E un fel de parastas mascat căci e locul unde ne aduna dl Radu. M-am trezit de la 4:15 dimineața. Nu am mai putut dormi. Am citit din, ceva dar nu se lipește lectura, am făcut ordine în bucărătie numai să nu stau degeaba… Mi-am făcut și o glicemie și după ce m-am speriat 480! am repetat-o. Peste 200. Hai să fac o insulină Humalog, rapidă. 20 nu ca de obicei 15. Am moșmondit-o prin casă și m-a luat somnul. Exact la 9:30 cănd trebuia să plec m-am trezit cu dărdieli hipoglicemice, transpirație ce să mai plec? M-am îmbrăcat așa tremurănd, băieții au venit la fix – Puiu cu Jeepul, Tomiță și Dan Bărliba care mi-a dat ultima carte. M-am scuzat și m-am culcat. Pe la prinz mi-am revenit, dar căldura aia umedă, excezivă – Doamne pe care o s-o am și la Montreal… m-a paralizat. Era căt pe ce să nu mă mai duc la Atribuirea titlului de dr Honoris Cauza lui Dorel Vișan. Am făcut un efort. Leoarcă, deprimat am sosit mai târziu… frecvența taxiurilor bucureștene e letală… După la Șampanie m-am întălnit cu Sanda Ladoși. Plus personajele apropiate sărbătoritului, care contrar programului stabilit mi-a zis că ne vedem măine, mă sună el. Cănd să plec- căci voiam s-o fac cu grăbire… – a început ploaia … Am zăbovit la o șampanie cu fam ieșeană Corbu- Daniel și Filomena, care paradoxal mi-a lăsat impresia că sunt pmplicași managerial, dar nu văd cum, în acest eveniment. Au mai fost -apropo de reluarea de urgență a Cerbului de aur de la Brașov primii prezentatori și vorbitorul de franceză Andrei Magheru și Valeria Gagialov reintorși cam demult de la Paris, apoi actorul, apropo de Paris, și fost ministru la cultură Bogdan Stanoievici jovial, Sanda Ladoși o surpriză plăcută pentru mine și Lena… Am fugit cu un taxi , acasă. Meciuri, meciuri. Mie mi-e rău. Nu mai știu ce am văzut dar a fost o zi ciudată… Dureri de cap, am adormit de la 22, lucru care nu mă caacterizează. M-am trezit de mai multe ori cu acleași dureri de cap, deși afară plouă, deci am scăpat de presiuni suplimentare pentru un meteo dependent…. ca mine. Mă amuză căt ot fotbalul dar comentariile vetuste ale unei galerii TVR de comentatori depășiți, bășiți, desueți din care simpatic suportabil îmi e doar rapidistul Tomulică și cei de la Radio Cătălin Cârnu şi Adrian Soare la distanță mare de restul. Mă irită teatralismul prețios , mai ales când pronunță el numele în engleză măăăăy, fetelor! la desuetul aristocrat de rahat Dragos Bocancanacciu, cum îi zic eu…

 Restul, adică dezbaterile de peste tot – excepție, Digi -Sport, Ioanițoaia și atât – mă irită, mă enervează… cu nervii, mă disperă. O poliloghie, o paranoia sublimă, un circ mondialist cu exhibiționiști ai limbii, saltimbanc, specialiști ai metaforei șchioape și siluite, fani idioți ai hibridului inexistent ligvistic”andăr nooșpe” dar și, memorii prodigioase la unii, lapsusuri crase de cultură fotbalistică &generală, la alții, ori carisma lui Craioveanu. Cam ăsta e amuzamentul atunci când nu mă doare capul. Incultura agresivă și emfatică a membrilor societăților adhoc adunate de CM…. Aerul de prost ce se dă superior, gen Bocancanacciu… Altfel, circ, circ, circ. Societatea spectacolului , nene! Mă doae că Fotbalul a rămas la același discurs nu va mai evolua spre o filosofie a lui cum mă așteptam. Asta e amestecul cu europenismul al imaginativilor brazilieni. Principiul vaselor comunicante. Acolo era viitorul. Era, fiindcă pragmatismul european a câștigat pare-se partida. Rudimente braziliene, așa ca un ciob dintr-o amforă antică mai găsim la minunatul Neymar… care nu e lăsat, nu e protejat de arbitri pragmatici și pro-violenți… Neymar un dușman al pragmatismului, fluturele liber și colorat al Cariocăi, insul de religie samba, artistică, imaginativă , deloc pragmatic, zic, care trbuie stârpit de mic.. de ciobanii aștia din Oieropa… Oricum el e pixelul, nucleul speranța care poate salva fotbalul de monotonie și barbarie… Cred că voi publica spusele astea la Cronica TV de Miercuri…

Azi trebuia să merg pe Giulești. Și la Giulești. A fost înmormântat nea Vasile Copil, 83 de ani, vechea extremă rapidistă. Apoi e meciul de baraj cu Singureni, o formalitate, apoi – sau concomitent – e sărbătoarea …1 9 2 3 s-a născut un mit! …

95 de ani. Culmea, azi e ziua lui Gigi Becali. O ironie la fel de ciudată ca aceea a mea… Eu sunt născut pe 7 mai… ziua în care Steaua a câștigat cupa Campionilor Europeni…

La mulți ani Rapid ! O spun de acasă cu glicemia bună dar cu dureri de cap. Mă feresc de emoții… Cred că e prima oară că lipsesc de la ceremonie de când se face//ține sărbătoarea. Deși, anul trecut am fost jignit de un găozar (… expresie selectă , prezidențială…) din stafful Clubului Sportiv Rapid, am trecut cu vederea… Rapidul nu are prea mulți mârlani agresivi și cu tupeu, ci e majoritar alcătuit din OAMNEI de BUN SIMȚ…

La mulți ani Echipei de fotbal Rapid! La mulți ani Clubului Aristocatic Rapid!

La mulți ani dle Zaharia, la Mulți ani dna Vali Ionecu – Caciureac!

La multi ani Clubului Sportiv Rapid !

1 2 3 167