Marți 1 decembrie

 

La mulți ani, române!

FOAIE VERDE DE VOROAVE

 

Foaie verde lungã de voroave

Iar tocãm la frunze și vorbim brașoave

Cã nu mai sunt gloanțe ne-a murit instanța

Noi ne judecãm cu ura și constanța

Cu dreptatea-n mânã biet române mori

Din cinismul unor adjudecãtori.

Sãrãcia-i mare, n-ai  cum s-o pitești

Câmpulungim ciorba, mai sugem din dești.

Resemnarea-i lungã din moși din pãrinți

Lancrãmi verși amare, strângi din mehedinți.

Doamne, Sfânt Pãrinte nu ne mai iubești.

Pe pãmântul secet  nu vrei  sã ploiești.

Ne scãldãm în urã, amarã, meschinã

Nu mai avem zahãr, dulce bucovinã!

Clujnici suntem astãzi la zarafi strãini

Pielea de pe bãț ni se-aruncã la câini,

Junii noștri goi arad ca o feștilã.

Soarele rãsare-n ceașca de cafea.

Eu tãcut  în codru, râmnic o vâlcea.

Vântul duce  oblu miros de huilã,

Colo, jos  în vale, șuierã-o petrilã.

țara sângereazã țipã și o doare

Carbonificatã cu cozma rãcoare.

Hulpavul pândește cu barbã de bale

șuvoaie de tise nistre curg devale.

Transilvanã dulce, nobilã verginã

basarabenitã cu cea bucovinã.

Stau  umãr la umãr cu palazu mare,

Dușmanul nu doarme vrea sã ne doboare.

Nu știu ce sã fac ca pe zefir sã sui

Gânduri prea ascunse vor sã mã vaslui.

Cãci mã bate-n creieri mitul lui dedal

Cred c-o s-o iau razana  pre vãi și predeal.

Cred c-o s-o iau razna predeal și pre vãi

Sã mã latre-n cale haite de sinãi.

Blãstãmat den sânge sã sfârșesc ca neam

Europedestru nord de vietnam.

Albanizat tare rozând un ciolpan

Aruncat în pleava unui bãrãgan.

Continentu-i mare. Noi suntem un lan.

Spice scuturate de strãini mai an.

Dropia și zimbrul își așteaptã hamul

Singuri în pustie cu doar râul ramul.

 

Azi e ziua ta. Înainte mai răspundeai la telefon de ziua ta. La telefoanele prietenilor. Acum, că ai ajuns mare nu-i mai recunoști. Așa că, îți scriu și eu cu un spațiu de decalaj. La  mulți ani pentru ziua de  joi 22 octombrie. Ai împlinit o vârstă. Și, lăsând  gluma, pentru anii pe care  i-ai parcurs în teniunea  unei  boli  pe care ai depășit-o, cred că fiecare an îți aduce  o bucurie  mult  mai mare decât  unui  om normal. Nu mai contează nimic rău din ce a fost, chiar și nimic bun aș spune  pe  lângă faptul că trăișei. Aici ar trebui brusc pus un Punct. Dar uite că viața  și-a mai dat și o provocare o altă meserie decăt ocupație. Care  ți-a …ocupat cea  mai  mare  parte din viață…. Sunt în timp real și acum  chiar sună- jur! –  telefonul. E Mircea Sandu. Dar, ce am scris rămâne scris…

Pe marți…la Click.