Ce zicea presa recent:

<<Sub egida dialogului plastic, doi teleormăneni expun la Curtea de Argeş>>

La auzul veştii că doi pictori teleormăneni expun zilele acestea la Curtea de Argeş, ne-a trezit curiozitatea în ceea ce priveşte evenimentul, dar şi care au fost împrejurările prin care cei doi pictori George Moise şi Marian Crângaşu, care pe plan local nu mai au nevoie de nicio prezentare, au ajuns să expună la Curtea de Argeş.
Iniţiatorul şi mijlocitorul acestui eveniment a fost colecţionarul teleormănean Teodor Săceanu, care în urmă cu un an de zile, a considerat că ar fi potrivit să lanseze placheta “100 de ani de la moartea Regelui Carol I” şi la Curtea de Argeş acolo unde se află mormântul domnitorului.
Astfel s-a creat o relaţie de colaborare între Muzeul Municipal din Curtea de Argeş, al cărui şef este Ştefan Dumitrache şi Secţia Numismatică Alexandria reprezentată de Teodor Săceanu.
Expoziţia intitulată “Dialog plastic”, vernisată marţi 28 aprilie la Sala Basarab din incinta Muzeului Municipal din Curtea de Argeş, a fost o noutate atât pentru iubitorii de artă de prin partea locului, cât şi pentru teleormănenii care îi cunosc destul de bine pe cei doi pictori.
Şi asta pentru că Marian Crângaşu cunoscut ca şi pictor de artă sacră, a expus de această dată lucrări realizate în tehnica grafică-acuarelă, peisaje, clădiri şi monumente, (Catedrala Sf. Alexandru din Alexandria, Capela “Victor Antonescu” de la Vităneşti, Statuia Domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica.)
Iar George Moise, un autodidact “aproape de profesionist”, după cum a afirmat însuşi criticul de artă Ion Aurel Gârjoabă, a expus lucrări realizate prin tehnica vopselurilor acrilice, reprezentând peisaje din zona Argeşului şi lucrări de natură statică.
Criticul de artă Aurel Gârjobă a vorbit despre cei doi pictori. Întâlnirea cu George Moise fiind prima întâlnire de acest fel. Acesta a fost surprins de maniera în care Moise a combinat culorile într-o cromatică care te surprinde pur şi simplu. Iar în legătură cu lucrările expuse de Marian Crângaşu, emoţiile au fost generate de faptul că pictorul a surprins prin tehnica graficii şi acuarelei. Acesta fiind cunoscut mai mult ca iconograf şi pictor de biserici.
Expoziţia intitulată “Dialog plastic” va rămâne deschisă până la data de 15 mai 2015.

 

Mirel MANAFU

George Moise – Alexandrinul

Se întâmplă să te duci la un concurs județean de muzică, poezie, pictură… de talente în general și de-odată să ai un șoc, o explozie, să rămâi mut în fața talentului unui necunoscut. Cu cine ai studiat, îl întrebi. Cu învățătoarea din sat, apoi cu profesorul de desen, încă din clasa a 5-a. Ți s-a spus vreodată că ai talent? Nu. Mi s-a spus, mie și părinților să mă țin de desen, fiindcă se vede că mă pricep…

Așa și cu George Moise-Alexandrinul. Acum mi-a venit supranumele ăsta și uite că după dispariția sa eu am să-l botez. Rețineți George Moise-Alexandrinul… botezat azi duminică 3 oct 2015, la Mallnitz – Karintia, Austria. Era prin mondenii și intelectualii unui târg de provincie din Sus, când l-am întâlnit prima oară. Recte Alexandria. E acolo un ferment, casa deschisă ca un club a unui doctor CC. George e un bărbat înalt. Cu plete scurte,
retezate ca un paj de curțe medievală. Brunet. Ciudat, nas acvilin de grec. Nu știu ce-or fi fost strămoșii lui. Oricum, aer levantin. Cotat ca fiind unul dintre decoratorii de bază din oraș, la marile case, fie ele și restaurante, moteluri. Avea și școala vieții bucureștene. Cunoștea – l-am testat de multe ori – tot mundanul bucureștean , toate legendele orale al Capitalei. Cu Nicu Ceaușecu, Miky Voicu, azi Medelin mînca-i-ași… cu Jean Maurer, cu Zaza, Mitea Nuculescu –Mizil… pe scurt cu puii de tovarăși și devotații lor amici. Boemă spălată, boema marxistă aș zice că tot sunt pus pe botezuri azi… Știa tot.Nu am putut să verific dacă îi și cunoscuse pe toți dar faptele lor mărețe ca istorioare le știa pe de rost, aievea. Un bun simț exagerat. Și o calitate rară în zilele noastre internetivore. Nu vorbea niciodată, pe nimeni de rău. Dacă deschideai un subiect pe acestă temă, înjurai sau bârfeai un cunoscut,el spunea atât: hai lasă, e băiat bun…
Știindu-l decorator, vâzându-i opera prin diverse locuri sau localuri din Alexandria, am rămas surprins și nu prea, când a venit în tabăra de pictură de la Zimnicea. Alături de consacrații Virgil Parghel, Ion și Elena-Gabriela Drăghici, colegul lui din Alexandria, Marian Crângașu iconar cu școala de la Argeș, deopotrivă acuarelist. S-au adăugat doamna lui Virgil Parghel solista de folclor autentic, nu altceva, bucovineanca Doina Lavric, care cântă folclor pur . O face dumezeiește – e un soi de Leșe feminin din Bucovina…. Și, subsemnatul nu cronicar monden, nu rapidist, nu polemist, nu pamfletar ci doar poet liric… Jos cu haina existențială de oraș !
Atunci plimbându-se pe malul Dunării, prin peisaje, George m-a șocat. Așa, ca puștii din povestea de deschidere. Un talent uluitor, de autodidact. Ce revelație! De atunci, consacrarea lui s-a fixat. A ilustrat romane ale amicilor scriitori din oraș. Cărți pentru copii. Părintele Cărămizaru parohul de la biserica Sf Gheorghe Nou din București, km 0, la recomandarea mea, a apelat la el pentru cartea Sfinției Sale de debut în poezie… apoi deodată primesc un telefon de la Marian Crângașu. George s-a prăpădit! Era în iulie. A murit de cancer. Culmea e că boala lui, cunoscută și aflată la început, s-a accentuat când a aflat că soția lui are cancer și că o va pierde. Deși… Doamne, Prozator Divin, ce romane crude experimentezi pe noi, muritorii !

Mallnitz 3 oct 2015