Să nu uite savanții comentatori de la Tenis DIGI că ei chiar așa se  numesc: comentatori… Nu lectori, conferențiari sau doctori… Căci, ei comit un abuz de microfon apropiat de viol. Vorbesc atât de mult și așa de savant încât un telespectator poate, după un turneu, să-și dea doctoratul în tenis. Bravo lor! Dar, el, telespectatorul, poate că nu vrea asta, nu se uită spre a deveni expert, ci se uită ca să se uite: să se distreze – distreze, să-și omoare timpul. Nu are nevoie decât de  niște mici comentarii de îndrumare, orientare, amănunte  biografice nene, nu de  prelegeri. Se vorbește mai mult decât se joacă. E enervant. Încerc să opresc iritat comentariul, dar nu mai aud nimic. Pe când  la tenis dacă nu auzi țăcăneala ritmică a mingii e ca și cînd te-ai uita uiți la parașutism. Dar, și acolo se aude vântul…

Trebuie să înțeleagă băieții ăștia care se-ntrec în elocință tenisistică, faptul  că nu vrem cursuri academice. Vrem tenis frumos și comentariu decent. Ba, la finala  de fete o tot mânjeau cu ciocolată pe  una dintre finaliste până ce aceasta i-a mânjit și  pe ei… că vorbeau invers. Nu vrem să se umple timpul cu vorbărie. Mai bine cu tăcere… Și cu mici explicații. La un moment dat te face să renunți la a vedea meciul, te  enervează atâtea savantlâcuri. Îți vine să ai un televizor în care să omori comentariul dar să rămână fondul. Dar, zău, nu zic rău, băieții ăștia sunt tobă de tenis, nu glumesc, dar să se ducă la catedră, nu la TV. Ba, mi se  pare și un gest de dispreț, de  umilință ca eu simplu spectator să nu-nțeleg ce spun ei acolo, culmea pentru mine… E ca atunci când eram mic și am auzit  în compartimentul de tren niște oameni vorbind tare o limbă imposibilă, iar eu cu mama stăteam pitulați și ne-ntrebam: ”Ne-or înjura pe noi?”

Să nu mai vorbesc despre păsăreasca limbajului de la tenis. Dacă nu știi cum se numesc  loviturile, musai în engleză, ești pierdut. Pe vremea unor Țiriac, Năstase, o transmisie de-a lui Țopescu era mai decentă, deși jocul era același. Dau toți pe dinafară cu engleza, my dear… Se-ntrec în pronunție, damfuri, pârțuri nazale. Niște pișăcioși care se dau cambridgioși, darling…Or, grație generației  Simonei Halep, sportul acesta a redevenit  popular, ba chiar și mai  popular decât  pe vremuri. Și, vin papagalii ăștia cu ifose anglo-saxone și dampfuri oxfortiere să îndepărteze lumea de el. E păcat. Ei trebuie ușuiți, nu marele public. Că de snobisme, anglicanisme, americanisme… de ”limba Imperiului” cum o numește Barrico, de dictatura  limbii engleze chiar  suntem deja sătui, plini. MTV. CNN. ABC. Hollywood. NBA. NHL. IBM…

La rugby australienii nu mai sunt ”canguri”, bre, ci  ”Wallabies…”  Și, nu numai. Drageeee neikeeee, dragii neichii, vă cadorisesc un pleonasm la ce comiteți voi: Excese în exces. Asta faceți.

Aferim… Sunt francofon, e bine?