Lista neagră pentru sufletul meu
Prea multe deodată, doamnelor și domnilor, prea mult! Azi, luni 7 decembrie, la început de săptămână, când se prăbușesc sau triumfă exit-pollurile din alegeri oriunde în lume, aflu că extrema dreaptă franceză condusă de o nepoată a lui Le Pen, a câștigat în regionalele din Franța… era firesc. După toate evenimentele recente pre-electoale din această țară. Disperarea e mare. S-a ajuns să se apeleze la comuniști din nou. Trăim paradoxuri de neînchipuit…și privind adânc spre cause iar mă-ntorc la ”Orgoliul și Mânia” Orianei Fallaci și la conceptual ei de Cruciadă Inversă…

Alt paradox, acum, la vremea atentatelor: Poliția română prinde un dezaxat din Tg Secuiesc cu muniție, pregătind un atentat de 1 decembrie. Îl arestează. Tot orașul și nu numai, demonstrează în stradă pentru eliberarea lui. Ce-i asta? Dreptate. Ce faci c-un atentator//susținut de al lui popor? Ce lume e asta? Fac prinsoare că nu va păși mai nimic acest criminal.Mai era unu care a batjocorit păpușa lui Avram Iancu, incendiind-o. La ce pușcărie face Revelionul, mă rog?

Văd un film tv și rămân uimit. Majoritatea imobilelor istorice, perlelor arhitectonice imobiliare din Oradea au fost adjudecate, cumpărate, atribuite, dăruite bisericii romano-catolice din oraș. Aici erau deci, mizele guvernărilor succesive și indigested, lungi ca tenia, ale UDMR. Și, aici era prețul unor voturi udemeriste (nu musai maghiare) pro-cutare sau cutare lege. Să-și vadă interesele closetare aleșii români au cadorisit părți și clădiri din țară. Nu merită executați. Și asta dăinuie încă de pe vremea țărăniștilor cu plăcuțele lor bilingve. Și, a ministeriatului culturii dat unui udemerist. Totul costă. NE costă.

Finalul ”listei negre”pentru sufletul meu, de azi, e cel mai negru. Statul român intenționează să nu mai subvenționeze biserica. Biserica Ortodoxă Română. BOR. ”Așa e, bine le face la popii ăștia nesătui, care scumpesc slujbele și locurile de veci etc.” Este discursul românului simplu. Ori, nu el e de vină. Ci, chiar cei ce au comercializat regulile cu simț managerial. Căci, în ultimii ani biserica pare a fi o afacere rentabilă. BOR SRL. Banii i-au adus bogăție. Ba chiar și semeție. ”Prea Fericitul nici nu a catadixit să-și miște Mercedesul la locul unde niște tineri nevinovați au ars de vii…”se zice. Cam ăsta e discursul românului simplu. Și, nu e greșit de tot. Ideea că Prea Fericitul este un bun manager a distrus sfințenia-i de prelat. Căci, Întâi Stătătorul bisericii trebuie să fie cu precădere DUHOVNIC și apoi manager. Nu lucrează la BOR SRL, ci păstorește suflarea ortodoxă a țării. Și totul, toate măsurile astea contra BOR, pare a fi spre bucuria inamicilor ei. După celelalte culte implicit inamicale, primii și cei mai zgomotoși sunt ONG-știi. Adepții homosexualismului, ai avorturilor, plus sectele numeroase într-o țară degringolată ca a noastră. Dar, au și ei dreptatea lor, devreme ce cred în lucrurile astea și nimic nu le e interzis. Ceea ce e de acuzat la grupările anti-BOR este însă patima. Subiectivismul exacerbat și exclusivist. Într-o vreme, Biserica a dat o listă cu ONG-urile ”inamice”. Dar nu i-a folosit la nimic. Las’ că unele sunt alimentate de afară, cu ținte clare. Cozi de topor, din lemn trădător…

…La cer strigător… este ca într-o țară ortodoxă ca a noastră să auzi pe stardă strigându-se ”Jos Patriarhul!”. Și, să se dea cu pietre-n Catadrala Patriarhală. Când am auzit și asta, am spus că această țară nu mai are nicio șansă. Vezi poemul nostru ”Coșmar” din acest blog, Jurnal extim de Duminică 8 octombrie.

Și, iată, că prima lovitură esențială vine din interior. De la președintele ales. De la non-ortodoxul Johannis. Pe care eu l-am votat crezând că e un sas european cu drag de țară. Nu. E doar un neamț cu apucături mioritice. Cum era Carol II, scuzați comparația. Căci, nimeni niciodată nu s-a gândit că dacă un cadidat la președinție nu este ortodox, să jure că de va atinge Președinția trebuie să-și schimbe religia. Oare dinastia de Hohenzollern era ortodoxă când a pășit aici? Nicidecum. Catolică. Cu toate astea, toți regii noștri germanici și-au însușit ortodoxia și au respectat-o ca pe religia majoritară a țării. Ce mă îngrijorează, nu e soarta Patriarhului, inabil, tributar unor gafe impardonabile, venite dintr-o inexplicabilă îndărătnicie. Ci, mă interesează și mă doare soarta Bisericii noastre. Căci, e atacată din toate punctele cardinale. Și, când biserica unui neam piere, piere și neamul…

Asta nu înțeleg românii duodenari, cioflingarii, atârnătorii, milogii, cerșetorii, mârâitorii, cârtitorii, clevetitorii contra popilor, maneliștii, ateiștii, curiștii, pup-in-curiștii de străini; subdezvoltații intelectuali, idioții, boii, trădătorii pe doi țechini, iudele neamului. Căci, ei nu dau în popi și patriarhi – până la urmă, și aceștia oameni – ci dau în Sfânta Biserică a Neamului, menită să coaguleze.

Armată nu mai avem. Axilologia nației… colona vertebrală a românismului e pe ducă. Și, asta pentru că – parafrazând un text biblic celebru – ”Unde Biserică nu e, nimic nu e!”

Deșteaptă-te, măi româneeeee!