Reproducere articol „Click”`
La mijlocul lunii mai se vor fi împlinit primele 100 de zile de când poetul și publicistul George Stanca ne-a părăsit. În fapt colegul nostru avea o relație aparte cu luna mai, fiind născut la 7 mai 1947. Iar un motiv în plus pentru rememorarea acestuia ni l-a furnizat familia George Stanca care a prezentat, postum, miercuri seara, la Muzeul Literaturii Române din Capitală, noi titluri din opera colegului nostru, „Un corp scufundat într-un lichid” și „Reporter de profesie”, ambele apărute la Editura Semne.
intre cei prezenți, Andrei Păunescu a rememorat cel dintâi vremurile în care George Stanca devenise aproape un alt membru de familie sale, într-atât de tare fiind sudate relațiile dintre el și tatăl acestuia, Adrian Păunescu. El a reiterat și amănuntul conform căruia în anii ”70 ai secolului trecut el a fost cel care l-a adus la Cenaclul Flacăra pe folkistul Mircea Vintilă. „Ca să înțelegeți că cât umor de bună calitate era înzestrat acest om, am să vă povestesc un episod în care autoironia joacă un rol special. Stăteam undeva într-un parc, alături de George. Și sporovăiam despre una și despre alta. La un moment dat, patima pe care o punea în intervențiile sale l-au făcut să ridice tonul. Iar asta a determninat un stol speriat de ciori, dintr-un copac de lângă noi, să-și părăsească rapid locul de odihnă. George a izbucnit în râs și a strigat imediat: <Aici erați rapidiștii mei? La treabă cu voi!>. Toată lumea știa că era un fan înrăit al echipei Rapid, așa că am început amândoi să râdem cu lacrimi”
Prezente la eveniment au fost și trei nume sonore ale scenei românești, actorii Ioana Crăciunescu, George Mihăiță și Dorin Vișan. Cea dintâi a recitat în câteva reprize o serie de poezii compuse de George Stanca. Directorul Teatrului de Comedie a reamintit pasiunea regretatului nostru coleg Stanca pentru teatru, dar și faptul că în ultimul său articol apărut în cotidianul Click, la 3 februarie, apare și numele său, în compania colegului său, Vladimir Găitan, alături de care a făcut un rol memorabil în filmul „Reconstituirea”. La rândul său, Dorel Vișan a evidențiat faptul că destinul a făcut să fie prezent la evenimentul de comemorare a bunului său prieten, pentru că dacă ar fi fost programat cu 24 de ore înainte, agenda nu-i permitea să ajungă la București.
De amintit și faptul că talentul muzical al lui George Stanca a fost omagiat atât de Andrei Păunescu, cât și de Mircea Bodolan, cei doi interpretând două minunate balade în cocheta, dar micuța sală de protocol a Muzeului Literaturii Române, unde a avut loc manifestarea și care a devenit foarte repede de-a dreptul neîncăpătoare pentru zecile de persoane ce au venit la comemorare.
Pentru final vă propunem două fraze, extrem de actuale, din ultimul articol semnat de George Stanca în ziarul Click!, în celebra sa rubrică „Scrisorile lui Stanca”: „…lăsăm în urmă, evident, cine lasă…picături de viaţă, tone de viaţă. Asta lăsăm după noi şi tot asta nu ne-o ia nimeni după moarte…”. Pentru toate acestea și pentru multe altele, îți mulțumim George Stanca!