Trăiesc în Austria de o vreme. Deși am făcut patru ani de limba germană la liceu și doi la facultate nu posed mai deloc germana. Așa că, atâta căt am timp de tv, – lucrez la o carte despre destinul refugiaților de aici – ori mă bag pe Internet la știrile din țară, ori mă uit la televizorul din cameră la RAI 1.

Acuș, duminică spre luni, am urmărit comentariile la Festivalul de la Sanremo. Muzica obișnuită a italienilor cu care mulți am crescut pe vremea când posturile românești erau anglo-saxonofobe. Când, ”acolo”, muzica a început să capete conotații sociale libertine. Multe transformate în politice… Bucuria mi-a fost imensă descoperind post-factum – eu nu am urmărit festivalul -, acum după ”mezzanotte”, că una dintre co-prezentatoarele lui era olteanca noastră, din Slatina bunicilor mei, Mădălina Ghenea. Superbă, elegantă, sexy. Frumoasă, pur și simplu.Îmbrăcată într-o rochie albă din pene cu pietre scumpe, diamante sau cristale, nu mă pricep,doamnelor!, dar presa a și numit-o Lebăda…

Un model, să zic așa, real, să zic așa, față de multe ”fete” de acasă, să zic așa… Pe care presa noastră pauperă și generoasă, din curve internaționale le tranformă – contra ce, domnule? – în ”dive”. Pângărind, deformând chiar noțiunea… În fine, noaptea mea s-a înseninat. Stau într-o stațiune de munte din Karinthia și parcă la lumina stelelor zăpada strălucește mai tare. Cum ditanț față de Italia nu e mare deloc, îmi vine să zbor la Sanremo. Ce bine m-am simțit ! Ce plăcut…

Tocmai am început să adun de pe net date despre această reală DIVĂ, spre a-i scrie o scrisoare de omagiu, de augguri, Mădălinei noastre, când – cine mama dracu m-a pus? – am apucat și TG 1, telejurnalul lor…. Cine m-a pus!? Căci, frași români, la știrile rele, toată mândria mea de român, câtă mai este ea în ultimii ani, s-a risipit. Știrea anunța că azi, doi români, criminali periculoși, condamnați la ani grei, au reușit să evadeze dintr-o pușcărie romană.

Țigani, m-am gândit. Dar, la poze numai unu. Celălalt era blond ca un neamț,. Sau, din județul Neamț… Mândria mea de român se feșteli, se fîsâi, bre, se topi ca înghețata, mi-a curs pe dește,… mai linge, române, și iar linge… și-nghite!

Lăsăm faptul că beleaua venită după știrea bună, la noi are o arie, o extensie fabulosă. Căci, lasă oamenii, lasă Mădălinele și borfașii, limba română este uluitor de bogată….Iată, ce pot să relev cu acest prilej. Că, vestea asta reaua căzu …”ca nuca-n perete ”; lovi ”ca oiștea-n gard”; pică ”ca mucii-n fasole”…

Ce limbă frumoasă și bogată avem! Păcat că e vorbită… de români!

Lăsând gluma mea – o parafrază la celebra spusă a marelui Gigi Dinică despre Țară – trebuia să găsesc și eu ceva care să mă scoată din haznaua în care am picat din prea multă mândrie… Și asta, fu limba română !

Mallnitz 15 febr 2016