Servicistan

Nu mai comentez, bolborosec, mârâi, toc mărunt, scrâșnesc din dantură ci, doar mă întreb: în ce stat trăim? Unul de drept ? Păi, drept e să facă unu o nenorocire în masă; aproape de genocid; să infecteaze // îmbolnăvească//, omoare 80 de mii de locuitori; să se descopere jmekeria; el, criminalul, să fie in continuare liber, în loc de a fi executat fără apel; și, apoi să fie chiar executat de-adevărat de o invizibilă instanță ? Adică, deloc justițiar. Eliminat de Mafie? Nu e primul caz. Mai avem execuții. Cazul Tinu jurnalistul încurcat cu ei; procurorul aruncat de la etaj și alte, alte lucruri frecvente, célèbre, trecute ca apa unui pârâu pe la poale de mnut. Fuse și se duse… au trecut așa, ca o boare rece peste cuptorul din bucătărie… Lucrurile astea se văd zilnic, matinal, seral, nocturn pe mai toate canalele TV. Culmea e că par ficțiuni dar sunt realități revoltătoare. Crime hollywoodiene, le-aș numi eu…

Cum să ai curajul, demnitatea, să mai trăiești într-un asemena stat ? În care soarta ta sau a familiei sau a unui membru din familie ți-o hotărăște un nenorocit de criminal, prosper om de afaceri cu medicamente. Sau, un mafiot oarecare. O țară în care banul e mai valoros decât viața unui om? Cum o rezolvăm? Eu nu văd cum! Nu mai am speranță nici în revolta tinerilor, într-o urmare deloc palidă a intenșiilor dejucate de servicii în cazul #Colectiv… Când s-a pierdut o ocazie… Ba, s-a creat una nocivă, aceea de a aduce niște neaveniți, acoperiți sub vocabula ”tehnocrați” la conducerea executivă a țării. Ce țară? O colonie janică a serviciilor. Căci, noi trăim azi sub dictatura unei lupte inter-talibanice a serviciilor. Am mai spus-o, Securitatea era foarte rea, dar ținea cu Țara. Servicioniștii – loaze vânzătoare și trădătoare. Pentru ei nu mai suntem ”Dulce Românie”, nici ”Țara mea de dor”, nu!

Suntem Servicistan !!!