Intrucat Fuego, sau mai nou Paul Surugiu a renuntat la slagarul lui de iarna – Impodobeste mama bradul – a apelat la o replica a subsemnatului. Muzica el, recitativ Al. Arsinel. Iata partea mea:

 

O, BRAD FRUMOS

 

E seară dalbă lerui-lină de Crăciun

Şi casele  festiv sunt luminate

De la oraş la ultimul cătun

Luminile-s aprinse ca-n  palate.

 

Bogaţi, săraci sunt toţi în sărbătoare

Cu masa lor mai plină sau mai goală.

Dar cui, din casă îi lipseşte oare

Un brad frumos împodobit de gală?

 

El, bradul mândru stă în orice casă

Împărăţind cu bucurie seara

Şi ramurile sale parcă lasă,

Arome de pădure verde, vara.

 

E veselie-n jur, copii fac horă,

Îmbujoraţi, obrajii lor le ard

Deşi acum, în chiar această oră,

Mamei-pădurea, îi lipseşte-un brad.

 

Un brad, un fiu sacrificat dintr-însa

S-aducă bucurie la copii;

Cu lacrimi din troiene maica plîns-a

Chiar ca pădure, mamă-i greu să fii.

 

Şi brad fără pădure, fără fraţi

E greu să fiinţezi apoi pe lume,

Chiar dacă-n jur copii nevinovaţi

Dansează, te privesc ca pe-o minune.

 

Şi, împăratul serii eşti, desigur,

Împodobit de sus şi până jos

Iar, dacă larma conteneşte, singur

Tu luminezi şi străluceşti frumos.

 

Eşti falnic, important, împodobit

Haine de sărbătoare ţi-a pus omul;

Căci doar o noapte-n an e socotit

Să fie-n scena vieţii sale, pomul.

 

Ce pom, un brad stingher fără pădure,

Ce-a fost cărat în car legat cu frâie,

Răpus cu-o lovitură de secure

Cu drama sa pe alţii să-i mângâie!

 

Aceasta, doar o seară într-un an.

Şi-apoi golit pân  la ultimul ac-

Un leş de brad zvârlit pe un maidan.

Ce mare preţ-o viaţă de copac!

 

Stau împăraţii nopţii de Crăciun

Ca orice suflet care nu cuvântă.,

Despodobiţi ca după un taifun,

Ca o mireasă tristă după nuntă.

 

Zăpada-ncepe blând să se aştearnă

Sporind peste păduri omătul greu.

E ziua Sfântului Bartolomeu

Măcelul  pomilor de iarnă!