O, BRAD FRUMOS

George Stanca, 2000

 

E seară dalbă lerui-lină de Crăciun

Şi casele festiv sunt luminate

De la oraş la ultimul cătun

Luminile-s aprinse ca-n palate.

 

Bogaţi săraci sunt toţi în sărbătoare

Cu masa lor mai plină sau mai goală.

Dar cui din casă îi lipseşte oare

Un brad frumos împodobit de gală?

 

El bradul mândru stă în orice casă

Împărăţind cu bucurie seara

Şi ramurile sale parcă lasă,

Arome de pădure verde vara.

 

E veselie-n jur copii fac horă,

Îmbujoraţi obrajii lor le ard

Deşi acum în chiar această oră,

Mamei-pădurea îi lipseşte-un brad.

 

Un brad un fiu sacrificat dintr-însa

S-aducă bucurie la copii;

Cu lacrimi din troiene maica plîns-a

Chiar ca pădure mamă-i greu să fii.

 

Şi brad fară pădure fară fraţi

E greu să fiinţezi apoi pe lume,

Chiar dacă-n jur copii nevinovaţi

Dansează te privesc ca pe-o minune.

Şi împăratul serii eşti desigur,

Împodobit de sus şi până jos

Iar dacă larma conteneşte singur

Tu luminezi şi străluceşti frumos.

 

Eşti falnic important împodobit

Haine de sărbătoare ţi-a pus omul;

Căci doar o noapte-n an e socotit

Să fie-n scena vieţii sale pomul.

 

Ce pom un brad stingher fară pădure,

Ce-a fost cărat în car legat cu frâie,

Răpus cu-o lovitură de secure

Cu drama sa pe alţii să-i mângâie!

 

Aceasta doar o seară într-un an.

Şi-apoi golit pân la ultimul ac-

Un leş de brad zvârlit pe un maidan.

Ce mare preţ-o viaţă de copac!

 

Stau împăraţii nopţii de Crăciun

Ca orice suflet care nu cuvântă.,

Despodobiţi ca după un taifun,

Ca o mireasă tristă după nuntă.

 

Zăpada-ncepe blând să se aştearnă

Sporind peste păduri omătul greu.

E ziua Sfântului Bartolomeu

Holocaustul pomilor de iarnă!