Ne tot amenință Mezzo cu ”Groosland”-ul trupei de balet Margui Marin. Povestea cu baletul și nudurile de grași. FOTO  3, 4

Nu am  mai avut răbdare și m-am uitat  pe You Tube. Frumos. Ciudat. Fascinant și grotesc. Da, este  o exprimare nouă, deși din 1989. Estetic? Neo-estetic. Un grotesc estetic. Sau estetica grotescului? Se  poate, uite! Nuditatea reabilittă prin batjocură. Căci ce e dansul acestor humanoizi aidoma  unor ființe  uname grase? Un anti-joc. Un bat-joc. Inedit? Nu! Poate în dansul modern să fie, nu mă priep nu știu să  existe precedente… Nu sunt expert. Așa ca un consummator  banal pot spune că ineditul  l-a adus de  multă vreme columbianul Botero cu picturile  lui. FOTO 1, 2

Ba, el a  îndrăznit să ”umfle”  lucrări celebra cu  procedeul lui. Apoi, uite  și-n teatru. Nu mă refer  la  piesele  cu pitici, și-mi amintesc chiar că destul de recent am visionat la Național, la festivalul de Comedie piaesa numită ”Scrisoarea” regizată de Horațiu Mălăele. Parafraza la ”O scrisoare  pierdută”, subțiată ca timp, ca  număr de acte și îngroșată prin costumele de grași asemănătoare celor inchipuite de Monserrat Casanova pentru baletul dnei Margui Marin…Numai că monștrii  lui Mălăele  nu-s ”corp ansamblu” ci au identități și personalitâți diferite. Apoi, personajele  sunt  mai puțin închipuite și mai mult apropiate de realitatea  românescă –  sunt politrucii neamului…Bravo! Aferim! Dar să ne ferim…