Citesc tot la ”Platforma” lui Houellebecq. Zău, mi se pare – părere temporară încă – o exagerare a importanței care i se dă. Poate că mă grăbesc cu aprecierea, dar, din punct de vedere al reflectării sexualului în literatură, al diversității abordării actului sexual în sine, tratat cu un realism vulgar – comis aici îndeosebi cu iubita Valerie -, lucrurile par normale. Mai ales pentru cine i-a citit pe hedoniștii americani. Sau pe H. Miller iubind în mai toate felurile cu predilecție într-un snob décor parizian, caitala sexului la vremea lui; pe Charles Bukowski de un picaresc sexual atroce, apoi Nabokov. Tot aici se înscrie recentissimul cubanez Juan Pedro Guttierrez care vine din urmă cu cărțile sale „Regele Havanei”, sau ”Animal Tropical”, ”Trilogie murdară la Havana” de un ”realism impudic-murdar”.

În literatura franceză antecesorii lui Houellbecq sunt măcar ca limbaj și temă, ambele libertine și impudice, Marchizul de Sade, Rimbaud; accidentala producție ”Bijuteriile indiscrete” a lui Diderot; ”Amorurile unui prinț” a lui Guillaume Apollinaire. Să adaug ”Madame Edwarda” lui George Bataille? Așadar, dincolo de lubric, sexualitate, pornografie literară ”Platforma” ne prezintă, de ce oare?, plicticoase lecții despre problemele interne ale turismului internațional și sexual. Istoricele unor firme reale sau fictive nu contează. O trimitere identică privind viața infernală dintr-o multinațională de publicitate găsim și la Baigbeder sau la Bruckner – de verificat *** – dar fără detalii tehniciste, ci doar tratată cu un umor nebun. În fine, numai faptul că scrisul lui mă intrigă la mai fiece pagină e un sinptom pozitiv. Nu neg înainte de a cunoaște. Dar pînă aici părerea e asta. Punct.