Am mai întâlnit așa ceva la 1 decembrie 1990. La Alba Iulia. Când un politician tânăr și pe val atunci, azi un om matur și responsabil, incita de pe podium, din prezidiu, lumea împotriva rivalului politic, țărănistul Corneliu Coposu. De ziua Națională. Cea a Unirii Mari. Am avut atunci un sentiment de o jenă metafizică.

Acum, observ, nu mai e nevoie de stimulentul venit de pe podium. Lucrurile se petrec firesc, ca-n vechea anecdotă din vremi ceaușiste. <<De ce nu strigi ”ura!”, tovarășe? -Pentru că ura o am în suflet…! >> Tot timpul mitingului de la Iași, am avut un nod în gât. Ce fel de popor suntem? Cum, tu român, să auzi tot timpul demostrației de ziua Unirii mici numai huiduieli și imprecații la adresa premierului și a Președintelui? Că doar nu pe dragul nostru prieten Chirtoacă îl tocau? Unde e civilizația acestui popor?, gândeam.

Și,apoi, mă uitam cu simpatie,ca pentru niște victime, la cei din moțu scenei… ce oameni necivilizați, demonstranții ăștia! Ieșenii ăștia! Dar, în același timp, ca românu’ imparțial, priveam și dincolo: la grosul maselor. Cu ură-antiprloetară, mă uitam. Și, cu compătimire umanitară: ce oameni fraieri! Dar, frustați, a câta oară, păcăliți de politruci!? Căci, ce e așa-zisul ”guvern tehnocrat”, decât o cacealma ordinară a serviciilor de la noi. Căci, poporul român naiv și manevravbil, trăiește de o bună vreme, o imensă Manipulare Nașională. Nu politruci, nu juenaliști carismatici și persuasivi, credibili și sinceri – agenți, agenți, agenți! Guvernul tenocrat propulsat prin manipularea ordinară a indignării sincere a străzii, a tinerilor frumoși și furioși – din Ziua Întâi… – a dezamăgit din seara nașterii lui. O mare deziluzie. O mare cacialma. Căci, numai tebnocarat nu este. Iar președintele, altă Cacealma! Aleasă corect prin sufragiul majoritar. Dar, un președinte absenteist. Evaziv. Care nu se implică. Un președinte care așteaptă să aibă ”partidul meu”… Deși și-a pus în fruntea PNL o fantoșă politrucă fără pedigree. O par-venită de nicăieri. O figură dospită, lucitoare și spălată. O invenție personală adusă din Neantul Îndepărtat. Un președinte care apare-dispare din viața țării. Un președinte Fantomă. Un ALT președinte care vrea să ne domine prin dictatură? Prin ”partidul meu…” De parcă nu ne-a fi fost de-ajuns vechea Pedelea cu ”blonda lui”?

Cum să nu îi fluieri când îi ”prinzi! în public? Și pe unul, Premier. Și pe altul, Prezident? Române?! Când știi că-n iarna asta grea, hrana se va tripla ca preț…? Mai ții cont că este o zi mare? Când tu ai ochii împăienjeniți de ură. Ești umilit de atâta minciună. Obidit de exploatarea politicii de către servicii. Sătul de minciuni și promisiuni. Cu gura plină de vome. Sastisit de politicianismul serviciilor. Și de ultima sa expresie – Vopsitul Guvern tehnocrat. Guvernul de ”Acoperiți”.

Nu cred, așadar, că acest tip de comportament e caracterisitic, specific numai cetățeanului din Iași. Nici vorbă. E generalizat. Huiduiala festivă, a devenit un mod mioritic de-a fi în public la orice aniversară. ”La mulți ani! Jos !!!” (www. georgestanca.ro)