Văd că ultima oară am scris la blog pe 6 decembrie. Azi e …26 decembrie… Orele 5:03. Jurnal de Insomniac. Sunt într-un motel din Ieud- Maramureș. Cu soția. Am ajuns aici însoțindu-l pe Ștefan Hrușcă în turneul lui crăciunesc… Am copt-o de la Cenaclul Flacăra din 2 noembrie. La Sala Palatului. O terapie excelentă pentru mine. Care, de când mă știu, intru în depresie la sfărșit de an. Când mai trăiau socrii mei, mă… ne refugiam la Bocșa, satul Lenei. Mă spălam pe creier cu colinde de Ardeal, mă dezinfectam de manelismul bucureștean cu ceva pălincă. Nu multă, nu mai pot, nu mă lasă ficatul… Veneam acasă de la Bocșa la București în peajma Revelionului care pentru mine e doar un moft orășenesc. Maramureșenii îl numesc Crăciunul Mic. Vremea e potrivită… Cald, dar cu ploi și prea puțină zăpadă. Dar, arată a iarnă-n Maramureș. Mi s-au trezit multe amintiri de aici. De ziua tatălui său, 89 de ani, Ștefan venit din Toronto a strâns tot neamul său acasă. Și eu m-am simțit ca-n familie . Nu am mai fost aici de cănd Ana mea avea 8- anișori…trăia încă mama lui Ștefan… După concetul lui Ștefan din fața bisericii ”Bunavestire- Ieud-Centru, ”catedrala” cum o numesc ei, toată podită cu covoare, denotând deloc sărăcia romnească, ci o surprinzătoare opulență – pictată de pietenul meu atistul Petru Botezatu – am început masa la Ștefan. Aapoi am colindat primarul și Preotul Dimpeună cu un grup de colidători condus de Maricuța Pașca ruda lui Ștefan.La preot ne-am unit cu un grup condus de politicianul Doru Dăncuș. Ștefan era cam obosit și surescitat. Ne tot îndemna să mergem la Botiza la niște amici. Totuși, el a venit la muncă aici. Așa că la 12.30 eram déjà în pat.

Ieri, m-am trezit spre prânz cu ideea de a vedea marele spectacol popular ”Viflaimul”. Din care se trag mai toate colinzile din Transilvania. L-am mai văzut tot aici – căci, aici și la Cavnic știu că se mai ține – în 1984. Tot aici La un Revelion cu Șeicaru și biata sa soție, cu Zubașcu regretatul…, eh!, de aia nu mă arunc eu în amintiri…

După un prânz azi, la Familie am revenit la Motel. Ștefan a jucat la Vișeu și la Borșa. Când a revenit searape la 21 s-a culcat direct. Impresarul lui, Bogdan Enache care e ghidul nostru și șofer cu minunatul lui Jeep portocaliu, ne-a spus că la Borșa a fost prăpăd. Lume multă, înghesuială, super-căldură. Epuizant. Iar sesiunea de poze&autografe a ținut mai lung decât concertul în sine. Dar, Ștefan nu renunță la această formă de inter-comunicare. Apropo, am trimis un articol, o scrisoare la Click, care poate completa jurnalul meu. Voila

<<Dragă Ieud – Maramureș

Ave, Ieud! Subiectiv dar și real, te declar – Capitala Colindei Românești. Ca vatră și sursă a colindătorului emerit, pruncu’ tău Ștefan Hrușcă. Și, de ce? Simplu. După ce ani buni am fost prezentator de spectacole folk, pop, rock, am vrut să fiu un ”groupie”. Al lui Ștefan Hrușcă. ”Groupie” în dicționarul rock este fanul excesiv al unei trupe// solist. Când vedeta merge-n turneu, se ține după el. Se cazează, dacă poate, în același hotel cu vedeta, se ține de el umbră. Se duce în culise, căci știe totul și pe toți, personalul tehnic, datele de turneu, trasee. Tot. E vedeta în cazul nostru Hrușcă, la Teatrul Național? Hop și fanul nostru, dl Grupie, după el! Prezent prin orașul unde va cînta diseară, prin culise; îl găsește pe dl Piersic care avea și el spectacol, tot la Național, stă și pozează momentul când cele două vedete se întâlnesc și se sărută. Ba, vine și mezzosoprana Ruxandra Donose taman de la Viena și se alătură grupului de fani ai lui Piersic. Dl Groupie, face poze cu toți. Apoi, iese afară, ce să vezi !? se sărută, da!, și cu celesta doamnă, simbol al esteticului politic Elena Udrea, venită cu mama; îl salută pe d.Videanu dar acesta nu-l vede; merge apoi la spectacolul în aer liber pentru București, Hrușcă și Șeicaru pe același podium, dar nu împreună!…, Vasile făcând niște semne ciudate a căror cabalistică nu am priceput-o.

Omul ”grupie” ia trenul. La Baia Mare. Cu primarul în frunte – om tânăr al obștei, Hrușcă colindă tăt orașu’ în Centru vechi ; mâine e Ajunul. Se merge spre Ieudul natal al lui Ștefan. Dar, cu oprire la Sâgeorz-băi. Spectacol în măreața biserică a orașului . Nu zic ”catedrală”, cuvântul sperie troglodiții atei ai Neamului, care vor doar spitale de boli nespirituale. Pentru mine, este primul act de acest gen într-o biserică ortodoxă. Nu-i o blasfemie. Totul e înălțător. Ajută și sonorizarea celestă a lui Marius Merca, nepotul regretatului Iuliu. Părintele Dumitru Dacian Șanta – gazda curajoasă a evenimentului fu susținut de dep. Daniel Suciu. Brovo! Nu-i uit. Au oferit o premieră…unui ”groupie” ca mine. Ieud! Acasă la Colindător. La…” Capitală”. Unde-i tot neamul lui, în frunte cu tatăl care a atins 89 de ani! Tort. Urări. Ștefan concertează în fața bisericii Ieud – Centru. Pictată de Petru Botezatu. Eram p-aici la prima lui pensulă… A doua zi, ”Viflaimul” piesa populară unică la noi cu variante în tot Ardealul. Cu preotul Dinu Brici alături. Turneul mere…colindă… colindă… Vișeu, Borșa, Șomcuta, Seini…Sighet, Alba, Cluj…

”S-ajungeți multe Sfint Sărbători, ca sara de ias’ sară…”cu Hrușcă din Ieud – blondul părinte al colindei ! Ave, Ieud !>>

Orele fiind înaintate, e 5: 45, merg la culcare, e zi de drum…