Azi pare a fi prima zi de primăvară, deși zile calde, chiar foarte calde, au mai fost. Nu știu, e început de săptămână, e soare, e cald. Trebuie să termin și eu cu hibernarea asta căci nu am mai  ieșit afară la plimbare cu zilele. Doar o deplasare joi, la Pitești cu mașina pac-pac!, unde l-am supărat puțin pe amicul Mihai; dar asta e viața… când înghiți nemestecat câte un rahat aruncat de vechi prieteni… Nu sunt supărat, ci doar mâhnit. Nu ai cum să te superi pe un vechi amic. Dar, m-am învățat. Jurasem că nu mă mai bag în intermedieri amicable, să fac lipeli, etc, dar, sentimental cum îs, uit promisiunea. Și… calc. Nu mai promit altădată.

În rest, repet casă și iar casă. Noaptea e zi, Ziua începe pe la 2-3. !$-15. Să nu mint, mă  ”deranjază” și Turneul de tenis de la Indiana Wells unde e mai toată lumea bună. Cum să lipsesc taman io…? Să nu mă dau victimă. Căci ziua activă începe de  la miezul nopții. Ba Sorana, măcelărită de madam Venus – sister, ba, altă româncuță care m-a călcat pe nervi dincolo de puterile mele. Cum frate, să ai 5-1, și aia să vină peste tine? Și, de la 1-5, doamnelor și domnilor!, să ajungi să te și bată la tie-breack! Tu, unde ai fost între timp, la shopping? O iau metodic. Cu acest trecut week-kend consistent. Dar, abia a început, mai vorbim despre asta…

O iau de dinainte de turneul de tenis care-mi devoră nopțile – Acapulco. Unde un băiat de la DIGI Sport informează onor audiența că o jucătoare „a avut probleme cu unul dintre picioare”… Vă las să râdeți  la cum sună…Cu ce? cu una dintre pulpe sau cu una dintre glezne? Se pune problema gramaticală a subiectului: ”cine era între picioare? Unul!” Din folclorul milițienesc…  Vènea omoară pe Siret….Asta e mai tare, o taie pe aia graurescă:”G//Alina Asafei a dat naștere unei ființe vii…” Noroc că-n amărăciunile astea lingvistice – grea, limba română, copii! –  mai apare câte o  fată ca Sloane Stephens cu un curuleț perfect…și-ți înmoaie înverșunarea. De ce nu fac băieții ăștia, specialiști în fese și fesierii lor, ”kardasianologii”- unde primul ”a” poate fi înlocuit cu ”u”… – un concurs de dosuri estetice, aici? Unde se prăsesc multe în sport? Să fim serioși!

Vineri. Românii au talent. Pe scurt se poate șculpta și cu ”drujba”- cuvânt asimilat precum ”ceai”, ”Xerox”. O fetiță și mama ei cântând emoționant. Aici mi-am dat obștescul TVA, obol de lacrimi ca  la fiecare ediție RaT…unde plâng planificat. Și, iată că a apărut firesc pe gripa asta de țară – era  implacabil – și hip-hop-ul protestatar, rap-ul revoluționar și patriotic. ”Îmi vreau Țara înapoi” a ridicat sala…Mijloace rudimentare artistic dar eficiente social. Sunt ca o piatră-n geamul Guvernului… Aștept și un Dragnea-rap…Pe scurt, forma de azi chiar de azi a protestului străzii ar  fi ”cultura urbană”. Pe care Andi Moisescu pare a o cunoaște. Jurații îl tratează ca pe un specialist – căci s-a aruncat pe GOLDEN BUZZ ca înecatul pe colac. Sunt curios intelectualmente, de ce lecturi are, ce o fi citit d. Moisescu din literatura de specialitate. Căci – e o părere personală – fără a ști Marcuse în general, Școala de la Frankfurt, Contra-Cultura și finalmente (sau măcar!) Cultura Media a lui Douglas Kellner e greu să știi … Să intuiești, să afli, Da! dar ce mare cultură ne trebuie  la un act de enterteinement…

De fapt, jurații emisiunii sunt profile pre-dedicate… Florin e Spiritualul, ludicul; Andra e Muzicala; Răduleasca e ba libertina-ba constipata; Andi cu sport&cultura străzii, progresistul popular gen Chirilă; Bartoș & Smiley – spiridușii, Ariel-ii șekspirieni – ooooh, stai, prietene, că știu cum se scrie correct…dar e mai românește!! –  ludici și spontani. Personal văd o deosebire consistentă între bufoni, clowni, măscărici și Ariel. Ultimul are mai mult spirit, e mai rafinat… 

Știri de aiurea mi-l tot dau pe stimabilul, absconsul, absenteistul nostru president iar e plecat la  băi, la concediu, la tenis, la schi, la recreiere… Asta mă face să cred că

Johannis e un președinte neutru – nu se amestecă nici în treburile noastre interne…

Și uite, ceva ce mă bucură. Văd pe TVR 2 un dialog, ceva mai vechi e drept, al Danielei Zeca Buzura cu Ctin Dumitru-Dulcan . Savantul, generalul, filozoful, profesorul universitar. Prieten pe care-l admir de 40 de ani sau mai precis de pe vremea incendiarei cărți „Inteligența materiei„ dar cu care mă cunosc personal doar de 5-6 ani. Briant, ucigător de bine cunoscător al secretelor vieții și științei, un cozeur formidabil, – am fost  recent la o triunghiulară cu El – Dorel Vișan – Subsemnatul la Capșa. O încăntare. Ce regal, fetelor, cu astfel de companie…L-am rugat ca  pentru viitoarea mea carte să-mi scrie câteva vorbe. Apreciative. Nu, musai encomiastice. Le-a scris… La fel// și Dorel. Vor apărea în pre- , și post- fețe la volumul meu de versuri ”Un corp cufundat într-un lichid”. Coperta am stabilit-o chiar acum, la un sfat cu Lena. Am vorbit cu Mircia Dumitescu, care e foarte ocupat. Nu-l mai aștept! Cu Pepe Pelmuș care nu face grafică. Am mai vorbit cu câțiva graficieni. Cu draga de Mirela Hagiu. Și deodată Lena-Doamna merită titlul…se  uită pe peretele camerei mele și ”descoperă” coperta: E aici. O grafică, acuarelă, pe care Nică Petre mi-a dăruit-o după ce l-am dus la Otopeni , la plecarea sa spre Canada. Când ne vedeam pentru  ultima oară. Era dimineața devreme, 20 nov 2006 , după ce am băut o cafea, a scos caietul de  însemnări grafice, cel pentru ”Nicio zi fără o linie” "Nulla diaes sine linea" l-a răsfoit și a rupt o  pagină din el. Pe reproducerea de aici e trecută clipa de istorie Semnătura sub ea numele meu, data… Otopeni 

Un corp scufundat într-un lichid

Fără titlu din păcate. Pe care i-l confer eu acum: ”Un corp cufundat într-un lichid”… Și, ce corp… Apropo, fie că divaghez. Am văzut o grafică de-a lui fabuloasă, un corp nud de femeie, făcut dintr-o singură linie. O capodoperă de senzualism…Mă tot pierd în digresiuni, dar așa e, îmi vine să scriu totul de la respirație la expirație, dar uitam că volumul meu ”Erotikon” este ilustrat, nu numai coperta, integral de ”liniile” lui Nicăpetre dăruite de el cu semnătură…

Am citit că s-a întors Angela Similea după falsul său exil. Zic ”fals” fiindcă mi-a spus – m-a sunat chiar acum când scriu – că în ultimii ani nu a lipsit mai mult de o lună din țară. Ce face presa din Om…? Ce m-a enervat e că toată presa- ce notă proastă! – a reținut dintr-o prodigioasă carieră, doar că a avut câțiva iubiți și că unu era Piersic. O rușine pentru un monument de artist! Nu e mondenismul de vină. El a apărut consecință a superficialității sociale și a dirijismului politic prin manipulare. Nu tabloidizarea, ci superficialitatea meseriei și a meseriașilor ei. Se practică această  defalcare subiectivă. Se ia corpul-subiect, se disecă și apoi se pune la consum doar cele sexuale și cele scandaloase ale vieții lui, restul se aruncă. Adică, cele bune. Astea, nu se cer, nu se citesc, nu se consumă. Și astfel, stimați participanți la viața socială formează presa Omul Nou al sec XXI. Imbecilul perfect. Atât! Salvarea, ca de sute de ani, va veni din excepții…

Articolul :

<< Dragă Angela Similea

Bun revenit acasă! Unde, sunt sigur te simți mai bine. Vestea nu m-a surprins. Și știu de ce. Ești o vedetă a României. Unde, și în ce țară-și dă coate lumea arătându-te, decât aici? Să trăiești o viață în scalda paradisiacă a răsfățului mulțimilor care te adoră…. Și, să te muți altundeva, unde ai doar un grupuscul de ”inițiați”, mi se pare a trece de la nivelul mării la 20.000 de  leghe sub  mări… E un șoc emoțional. O metamorfoză disconfortabilă. Greu de suportat. Cred că ai dat și un test al unei  imaginare dispariții. Orice om, are primara curiozitate să știe ce ar zice  lumea ”după”… Tu te-ai și întors.

Or, subiectul  reintoarcerii tale  mi s-a părut – mie, ajuns la un grad ridicat de experință jurnalistică – a fi cam demoralizant. Nu zic de tabloide. Au norme precise și valabil acceptate. Dar , în rezumat, cică <<Similea a fost o femeie frumoasă, râvnită, care a ținut ”n” soți și care l-a iubit la disperare pe Florin Piersic>>! Bref! Cu mucilagina-n iahnie!La atât s-ar rezuma viața unei femei celebră ca tine. Asta ar fi totul despre ce Angela Similea. Nedrept. Atât a mai rămas…din tine?Din zbaterea ta; din modul cum  o sfidai cu toaletele pe Coana Mare; din vocea ta; premiile obținute; zecile de  șlagăre lansate; miile de kilomeri de turnee; cohortele de ”angeliști” care te aclamau ca pe  o zeitate; colaborările cu mariii compozitori ai genului? Cu Gigi Grigoriu, sau feritilul travaliu cu  marele recent-dispărut Marcel Dragomir; sau Ovidiu Komornik? Nedrept!  Căci, nimeni în afară de tine, nu a muncit la  CV-ul tău real . De la  lupta cu anonimatul a tinerei  funcționare de  la Laromet! Cum ai reușit? Ce a făcut  mama  pentru tine? Astea nu se scriu ! Celebritatea  nu se fură, nu se tansferă. O conferă numai Dumnezeu. Prin Har. Și muncă, travaliu, monșer!  Sunt artiști  mari, talentați. Dar, n-au trecut bariera divină. Genii necunoscute…dispăruți acriți și nedreptățiți. Apoi, vine Carisma. Și ea de esență divină. O ai!

Mă jenez , crede-mă. Am ales cazul tău, care  nu-i deloc singular ca abordare  mediatică superficială, tocmai  fiindcă ești celebră. Alte persoane de fason public, ”anonimutzele”, își fabrică o idilă cu  un Piersic. Se bagă-n semă. Își (contra)fac biografii scandaloase. Pricep și asta… E disperarea. Iar tu?Ce-ai făcut? Doar te-ai născut…

Mă doare, așa, ca vechi  gazetar arestat  în contextul ”binomial”de azi. Când jurnalismul a dispărut. Ziaristul – o clonă, un agent de  informații și intoxicații acoperit  în ziarist… În goana contemporană  după  marxistul ”plus-valoare”, se uită esența. La tine se uită faptele care te-au făcut celebră. Căci, pe ele te bazezi. Tu nu ai ajuns să fii ce ești prin Ordin de serviciu pe unitate…  Tu te-ai născut!  Se uită ”Amurgul” grigorian al debutului tău. Evergreen! Se eludează, ”Să mori din dragoste rănită” al lui Marcel Dragomir. Capodoperă! Doar două repere esențiale. Spectacolul cu Florin Piersic… Nu musai, idila ta cu el… >>

Apropo, vechea mea cronică de Radio TV, revine. Revin. La Click. De fapt s-a comis de două ori. Apare Miercurea. Nu o reproduc decât pe ultima apărută, să nu o  iau înainte, nu-i etic…

<< George Stanca                 Cronica Media

 Ferma vedetelor – abstinențe&penitențe

Detest concursurile astea , reality-show. Nu, și banii câștigați acolo. O spun, ca să nu par fariseu. Eu, nu diger fizicamente showul existențial. Nu mă amuză să văd cum se zbat unii pentru un  ban… M-aș fi dus și eu. Dar, trebuie să dai  la schimb, să ai  și tu un preț. Or, aici prețul e necunoscut! Jmecheria e simplă. Ei  încercă să te demoralizeze, prin înfometare ca să renunți. Iar tu, încerci să reziști! Să-i sfidezi, să urinezi pe dânșii. ”Na, lua-v-ar dracu, că tot vă iau banii cu toate umilințele,constrângerile.

Mă uitam la Andrei Duban. Ajuns la concursul ”Ferma…. cu soție cu tot. Semn de sărăcie. Pe vremuri  omul sărac își ducea fata de mică la gimnastică… Toți părinții și-o visau Nadia…

Cuplul Duban? O bomboană fondantă. S-au luat dintr-o dragoste nebună, o atracție fizică uimitoare. I-am văzut când erau ”mici”…Acum se tratează cu interdicții. Fac foamea, frigul. Abstinențe. Penitențe.. Dorm în condiții cotețare… Păi, să vrei  într-o  noapte ceva  cu creștina  pe care ai  luat-o cu cununie la altar, în fața  lui Dumnezeu ?No!  Interzis! Să nu poți  comite ”fapta aceea// ce-o face  omul cu  femeia”?!  De ce  te-ai  mai însurat?… sau, de ce ai  luat-o  la Fermă ? Deși , poate că ea a fost fermă… când n-a vrut să te  lase fără desfătarea adamică ?

Hotărât, concursul e inuman. E contra familiei… Poți zice că așa proliferează  homosexualismul,  felurite pedofilii…și pederastii. Pe care eu le accept. Dar, Țăranul e ignorant sexual. Nu știe nici măcar că banala, creștina poziție cu el deasupra nu-i a lui. E ”a colonialistului”. Țăranu’ – nici măcar nu  știe ce e ”șofranu’ ”-  se ia-n gură cu filialele județene ACCEPT. Filialele? Îndărătnice și ele, de la  ambiguitățile astea tv… Înainte ce făcea el seara? Onanie ideologică:”Toa’șu , cu ea, în vizită la Tricodava sau APACA? Era mai bine, așa Dubane ? Decât ca tu, să n-ai voie? Deloc, deloc. Nimic nimic?!Că se filmează tot. Păi, nu înebunești?

 Retrage-te  băiete, ugent, că  te piedem de intelectual…  >>

Și, revin la sport, trec prin PSG  vs Real Madrid., unde logic, la banii băgați de chinezi francezii trebuiau să bată. Dar banul face multe însă nu face tot. PSG va rămîne după descalificare fără antrenor…sau fără chinezi…prea grăbiți. Am vizionat și Totenham – Juve 1-2 (3-4). O bucurie de  meci pentru Buffon, dragul meu portar. Dar și comentariul lui Bogdan Cosmescu cel mai bun, simpu, și nesofisticat comentator sportiv, nu-i savant, nu-i academician e comentator cu bun simț. Și-i ajunge…

Să revenim fetelor, la tenis. INDIAN WELLS. Unde au început  să apară jucătoarele-tanc.  Jelena Ostapenko, Belinda Buncic, Kaia Kanepi, Coco Vandeweghe – furnalul blond; și, ultima revelație care mi-a chinuit o dimineață//noapte de coșmar jucând cu Halepina noastră – Caroline Dolehide.  Care  i-a dat un ”cap în gură” Simonei, cu mingea, lucru care nu se face. O față de 19 ani și o tonă. Blocată la piept de două greutăți  lactate, cocoșată mă rog …adusă de spate, plină de bandaje, supraponderală dar de perspectivă certă… O rubicondă strănutînd parcă steroizi. M-a speriat mai  mult ca Ostapenko, că aia n-are minte de om mare nici acum. Căci cu obrazul său cernit și ochii la fel plus coșurile abundente mi s-a părut sumbră, m-a speriat. Pune-o  lângă a noastră  ca  la doctor ca la armată ca să le măsori și te trec fiori …  

 

Dar, ce nu se mai face la banii puși în joc, să fim serioși…!? Spuneam că m-am chinuit duminică spre luni, mai ales luni. Poate că sunt prea nervos și pătimaș când joacă o compatrioată, dar, crainicii, comentatorii oricât de competenți, poate prea competenți , au devenit e xa spe ranți!  Ne  injectează, informație cu polonicul de companie. Dacă la Oscar TV s-a inventat sistemul de alegere a  limbii comentatorului TV, sper să se inventeze –  da, curââândîîîî !  – si sistemul prin care să scapi, de vrei, de comentariu//comentator. Să auzi doar fondul meciului nu și pălăvrăgeala. Că, aia e! Așa scapi lejer de enăkești și grădinești, de academia tenisistică anglo-saxonă de la DIGI …dar și ei și mama lor, de înjurăturile tale…

Noaptea asta cvasi-coșmarescă , veți vedea de ce, mă pune să jur că nu o voi mai repeta. Renunț. Mă culc. A fost prea de tot. Unu. Să văd o Halep chinuită și parcă pentru eventualele erori ale  strămoșilor din Pind?! Să văd eu  – care am o vârstă, fetelor ! – pe Nale Djokovici prestând poate cel  mai urât meci al vieții sale? Care, muzicalmente a sunat ca un ”beitovenian” marș funebru? Nu, mai bine dormeam? Noroc că Halepina a învins. E un șoc. Care mi-a scurtat zilele și somnul. Deși, finalmente, Binele a învins Răul. Mașina, buldozerul, tancul Caroline Dolehide au fost sfidate de  omul, de omulețul, real, vioi Simona Halep. O fatucă, iaca venită de dincolo de abisul locului 130 ATP…- dar cine l-a scos pe Djokovici, aud?! Un wildcradiac, la fel…Cum să nu te lase inima cu atâția ”wildcardiaci” incomozi? Că la noi, diferența FCSB – Sibiu e mică prin comparație…! Aici nu fac vreo aluzie la Serena. Ea e din Olimp. Zeii au cioplit-o rotunjit-o cu mâna lor, e o celestă.

excepție. Nu vă luati de ea, vă rog! Despre drama lui Djokovici am scris. O scrisoare. Ca de obicei.

Tot ca de obicei ea va fi publicată după apariția în Click.