Avem mereu o realitate de toamnă. Steaua, atunci când joacă într-o competiție euro, spre deosebire de o altă echipă eventual campioană, (Galați, Uziceni, Giurgiu) se mai agață de vreun scor dătător de speranțe. Steaua. Găsesc că asta e o mare parșivenie a sfinților ei căci la final și ea pierde lamentabil.

Mult mai cinstit, mai direct și mai creștinește procedează ceilați. Ultima pildă Astra. Nu se mai complică, nu se mai implică. AS Roma – Astra Giurgiu 0-4. Alibiul lor : ”asta e, domnule, diferența dinte fotbalul nostru și cel al lor…”Și, gata. Adică, de ce să ne apucăm noi să stricăm tradiția și imaginea unor mari echipe. Să deranjăm. Și, mai ales, de ce să ne strofocăm, să ne omorâm, să ne obosim? Realitatea ne dă comoditatea… Nu poți să-i bați pe ăștia! Ceea ce dintr-o tagedie, a pierde cu 0-4 la Roma e jenat de penibil sau invers, se transformă într-o chestie călduță. Chiar accesibilă și scuzabilă.

Sincer să fiu, personal mă și mir că cele două vedete în care însămânțasem și noi ceva speranțe, Budescu și Alibec, au fost în nota meciului. Mediocrissimi. Molatecissimi. Mortalecissimi. Obiele umede puse la soare. Căci, am recunoscut cu toții axioma că ”fotbalul italian e cu mult peste cel românesc”, cam cu vreo 4 clase… Iar, ei vedetele bune la noi în mlaștina mioritică, acolo cu două fente, un dribling și un gol de la 35 de metri, trăiesc super-mișto acasă. Titulari, belferi… Căci, s-a spus, am mai amintit-o ca scuză: așa-i tot fotbalul românesc. Nu, copii tatii! Așa e toată țara! În toate domeniile. Ce merge bine pe la noi ? Poate prostituția politică. Corupția. Bugetofagia. Guvernul pus de la Bruxeles și sfințit de Soros? Cuminte. Tehnobedient. Ascultă de șefi. Președintele? Neutru. Atât de neutru că nu se amestecă nici în treburile noastre interne…

Mă uitam la bătrânul de 40 de ani Totti – câtă determinare la un meci oarecare pentru Majestatea sa fotbalistică. la acest meci el trebuia să inte, să facă o cursă de-a lungul terenului. Să de o pasă apoi să plece acasă… Dar la resemnarea lui Alibec v-ați uitat? Dar la absenteismul nobiliar, boieresc al lui Budescu ați privit. Ăstora le trebuie un antrenor ca Lucescu să facă din ei – telente, nene ! – ce a re-făcut din Lupu. Dar, Luce are prea multă treabă… e prins cu echipa favorită a Țarului… Aș zice că prestația aia de circ în stol anti-romantic a fost căntecul de lebădă al Astrei. Jalnic song. În drumul spre cimitirul campioanelor. Galați, Urziceni…

Suntem mici! Prea mici! Insignifianți. Puturoși. Indolenți. Ca fotbal, nu ca popor…Ca popor suntem mai rău… nu existăm. Asta vor și unii inamici, dușmani ai poporului, detractori, vânzători de neam și țară…și, mai ales, noi înșine ! Ne e o leeeeneeee…