Vineri 10 martie

J-Ch Maillot – Un colos al imaginației

Am stat pe Mezzo. Uluit. S-a dat Le Songe. Ar veni ”visul”, în sensul de ”vis frumos”, fantastic, nu găsesc corespondent în română. L-am găsit și în engleză tradus sec& brusc – The Dream. Spectacolul de balet al lui Jean-Christophe Maillot. Cu trupă sa royală. De fapt princiară. Căci SAR Caroline de Monaco, azi ducesă de Burgundia este mama incredibilului ”Ballet de Monte Carlo” care l-a adus și pus acolo în 1993 pe Maillot. Teatrul de Operă din MontCarlo e un monument de arhitectură. S-a început constucția lui înaintea Oprei din Paris. ”Obrăznicia” a fost oprită și s-a continuat abia după ce s-a construit Opera Pariziană…Opera monegască s-a terminat în câteva luni, căci lucrările monumentale din interior//exterior fabuloase!, fusesră déjà comandate și antamate. Informațiile vin din memoria mea care prin octombrie 1993 am fost la meciul Monaco-Steaua 4-1, ocazie cu care am vizitat localul Operei. Pe atunci eram PR la Cazionoul Victoria din București și am dat portarului carta mea de vizită. A apărut un domn într-un frac negru, evident, cu papion, la vreo 70 de ani, care era ”colegul meu”, corespondentul ca funcție al Cazioului. Căci, am uitat a specifica: Opera e inclusă în Casino… sau invers. Am beneficiat, astfel, din plin de un ghid competent și amabil, eu și colegii mei care mă însoțeau. Din care mi-l mai amintesc pe Adrian Ionescu – fiul marelui ziarist al anilor ‘60 –‘70 expert în Orientul Apropoiat, Crăciun Ionescu, băiet subțire la spirit cu aer de mare boier, și pe Dan Dumitrescu, vechiul amic de pe vremea Sc. Tineretului care m-a prezentat, chiar la Monte Carlo, celebrului om de fotbal, impresar Sică Pușcoci….

apendice Moment din care până ce s-a însurat cu Sică am fost mereu alături, prieteni, camarazi de reunuiuni mondene, botezuri, nunți. Ani buni. Ba, Sică m-a recomandat rectorului Ion Cucui din Universitatea Târgoviște care m-a angajat ca lector continuându-mi activitatea universitară începută și întreruptă la Pitești, unde rectorașul, fiul rectorului de acolo nu m-a agreat fiindcă l-am făcut” manelist”. Păi, ce e aia ca un pro-rector, altfel un puști găozar (cuvânt de sorgine băsescană…) puțoi de costum negru// haină strâmtă//la cur crăpată //cămașă alb-strălucitor// crăvătuță neagră//pantofi negri cu vârf letal – detest vocabula ” ciocați”, prefer ”ciochiști” -, pe scurt, fiu lu’ tata, auzi?!, să insiste la un simpozion de la Brăila, la serbarea cu studenții din sistema ”Brâncoveanu”, să fie chemați lăutarii. Apoi el, dom Pro-rector să se urce pe mese, mangă, și să danseze manele…?!! Ditamai, cogeamitea ”Omu’ dă știință”, ”prof. univ. ” cu toate gradele date de tăticu…dinainte de a se naște, loaza…beizdeaua universitară, că s-a ajuns și aici!fine apendice.

Mă rog, turiștii – ziariști, colegii de la Monte Carlo ( eram vreo zece ) s-au bucurat că grație mie, PR de Cazino, au avut acel avantaj, privilegiu mai bine spus…să viziteze cu ghid mai bine de un ceas poate că cea mai celebră locantă –vulgar spus – a secolului ce atrecut și a celui ce urma să teacă după el… PS Vreau asublinia că trebuie să luați informațiile mele cu oarecare relativitate, au trecut de atunci, totuși, 24 de ani…

 

…Ou sont le nege d’antan?

Ce a ținut ”colegul” monegasc să aflu neapărat, era că acest casino e classic. ”Spre deosebire de cele americane care au împânzit lumea și Europa” a adăugat cu nu discret dar profund și aristocratic dispreț…Și, îi dau dreptate. Totul e înscris în sistemul de demcratizare mondialistă, În fapt, de barbarizare zic eu și nu numai. Este notorie opinia lui Alessandro Barrico din ”Barbarii – eseu despre mutațiile culturale”. Vorbește despre barbarizarea fotbalului, a vinurilor și a cărții în special, ca lucruri mai vizibile. Se poate adăuga, acum în 2017, și trecuta barbarizare, ”democratizare” a cazinourilor. Barbarizarea asta de fapt vine din două cauze :1. una comercială – care e tentința expansionistă, aceea de extindere a ariilor și 2. alta, desacralizatoarea, detabuizanta zic eu, a tot ce era mit, respectabil, divin chiar. Mai intervine cu discreție tendința izvorâtă din societatea spectacolului, cu un alt plus de simplificare. În fond, cine bea vinurile fine din Italia și Franța? Nu mulțimile! Așa, încât fapt totul se desacralizează, demitizează, accesibilizează întru comercializare, prin vulgarizare, simplificare. Vivat surogatul!

Așa se ajunge la disiparea autorității în tot ceea ce cuprinde ea. La spusa lui George Steiner despre autoritatea dascălului.

<<Problema a devenit foarte sensibilă în climatul libertin din zilele noastre. Aura charismatică a dascălului inspirat, legenda personalităţii ce se manifestă în actul pedagogic vor dăinui cu siguranţă, deşi domeniile în care ele se aplică par să se restrângă din ce în ce mai mult. Structura patriarhală, inerentă relaţiei Maestru-discipol, pierde teren. Se poate spune că trăim într-o epocă a ireverenţei. Admiraţia nu mai e la modă. Dar o societate precum aceea a profitului nelimitat, care nu-şi onorează dascălii, este o societate slăbită. “ …>>

Jean – Christphe Maillot

Principales chorégraphies

---

• 1993 : Bêtes noires
• 1993 : Lueurs d'amour
• 1993 : Thème et quatre variation
• 1994 : Home Sweet Home
• 1994 : Dov'e la Luna
• 1995 : Ubuaha
• 1995 : Vers un pays sage
• 1996 : Concert d'anges
• 1996 : Roméo et Juliette
• 1997 : Duo d'anges
• 1997 : Recto verso
• 1997 : In volo
• 1998 : L'Île
• 1999 : Cendrillon
• 1999 : Casse-noisette circus
• 2000 : Opus 40
• 2000 : Entrelacs
• 2001 : Œil pour œil
• 2001 : La Belle
• 2002 : Men's Dance
• 2003 : D'une rive à l'autre
• 2003 : Noces
• 2004 : Miniatures
• 2005 : Le Songe
• 2006 : Altro canto
• 2007 : Faust
• 2009 : Schéhérazade
• 2010 : Daphnis et Chloé
• 2011 : Opus 50
• 2011 : Lac
• 2013 : Choré
• 2013 : Casse-Noisette Compagnie
• 2014 : La Mégère Apprivoisée
• 2015 : Presque Rien

M-am simțit uluit și umilit. La ce forță și ce talent are omul acesta. Coloși din ăștia am mai văzut, dar imaginașia sa, asta m-a umilit. Deși am mai văzut din baletele lui Casse-Noisette, Lac, La Belle, Schéhérazade, Daphnis et Chloé, Cendrillion, Thème et quatre variation. Toate uluitoare, dar asta nu știu cum m-a prins de am crezut că mor…

Statul în casă, lipsa soarelui, ploaia lipsa de alcool – glumesc, e berechet pofta e acoperită încă de duminică//luni – dar eu caut explicații? Negreșit trebuie să văd cu listă mai tot ce a făcut băiatul ăsta. Care fu numit director-coregraf al companiei Les Ballets de Monte Carlo de către S. A. R la Princesse de Hanovre, en septembre 1993. ez- Caroline de Monaco…

Trebuie musai să-l revăd temeinic. Așa cum mi-am propus s-o fac cu filmele lui Fellini și Antonioni; așa cum vreau să fac cu proza lui Bohumil Hrabal care stă biata pe noptieră, dar măcar aici am citit mai mult de jumătate…

Dă-mi, Doamne, zile! Încă o viață de s-ar putea…