Jurnal retro-prezent

Miercuri 8 martie (1)

Tac blogosferic din 22 februarie și o mai fac și decalat când scriu pentru data aceea. Așa și acum, mi-a atras Doamna atenția că am uitat de Blog, da! Fără motiv. Nu am chef. Și cheful meu vine de la starea diabetică a mea, de la valoarea glicemiilor. Adică, dragii mei, nu e un moft lenea asta metafizică, e de-a dreptul fiziologică… Tecând cu gândul peste ultima lună nici nu mai știu ce am comis ca să știu ce mai scriu. Voi frunzări calendarul meu de fapte și poate mai reconstitui câte ceva… în rest memoria liberă aflată în cădere liberă… Am revenit cu lecturile la Houellebecq. Mi-a vorbit despre el un om de fotbal, comentator. Am rămas crăcănat. Și, despre ce? Despre singura carte a francezului pe care nu am citi-o. La el la fel tot singura carte a lui Houellbecq pe care a citit-o. ”Supunere”. Am zis s-o las să se mai ieftinească atunci cănd am cumpărat la snop opera dementului frumos… Și m-am supărat acum. Am comandat-o. Din gelozie. Că de ieftinit nu –sa comis. Eu cumpăr cărți cu nemiluita. Dar numai sub 20 de lei. Gata. Am pornit lectura. Am început; m-am întors la el, abandonându-l pe Roth dar nu de tot. La-am pus pe pernă. Cu Michelle m-a regăsit imediat în intimitatea-i ca–ntr-una veche, a mea. Deși, cu această ”Fantoma iese din scenă” Mr Ross mă ținea într-o țipător de reală actualitate a senectuții mele, . . Despre pierderea parversă a memoriei, teama de Parkinson și de frati-su ovreiul de Alzheimer, despre incontiența urinară de nevindecat și… despre iubiri… dacă se mai poate vorbi… deși Rothse laudă vulgar gest literar cu estetica membrului său. Porc…