Blog JOI 16 februarie

Zi însemnată-n viața de familiei Crăciun. Mă refer la tataie Gheorghe. Era grevist din 33. Și când eram elev se învoia de la Grivița, unde era maisrtu, șeful Centrului 0III – Vagoane, și șeful tatălui adoptiv dragul meu de Dumitru Marin Unu, (nai era și DM 2, nea Marin Guduș prietenul tatei, giuleștean de-al nostru), zic se-nvoia și venea la scolă să ne vorbească despre Grevă. Poate că am să scriu odată povestea căci tatie ne mințea dint-o cartea politică scrisă de Patru Groza, de tamă să nu geșească ceva, l-am prins. Adevărul e altul și l-am aflat mult mai târziu când pensionar fiind, l-am prins la o țuică în curte cu nea Moraru, tatăl lui Marinuș Moraru ierte-l D-zeu, și cu încă un domn care locuia în vechiul cartier Grant pe str Olănești, parcă. Azi, o zi de vară însorită, caldă așadar. Dacă alaltăieri am fost la emisiunea de la Antena Star cu Bahmu, Brancu, Marcu Rocsana drăguță și plină de replică, pe tema Divorțul Divei Marin, azi Brancu și Capatos m-au chemat la emisiunea lor, la inregistrarea ei, de diminică. Zamfir, și marele mit care este. Apoi, nebunatica de Ana-Maria Prodan. Am evocat scandalul cu fiul lui Măgurenu, dar prea pe scurt… Sosit acasă am văzut cu mare oftică cum suntem furați de arbitri la meciul Astra – Genk terminat 2-2. Apropo marti seara, fiind la Muguaș la ”balul de adio,” mi-a scăpat , dar am văzut reluarea , Marea Înfrângere a Barcelonei 0-4 cu PSG, incredibil. Ieri la Napoli începuse și ea s-o scrântească dar s-a repliat și a bătut cu 3-1. Ronaldo nu a semnat…La meci a fost Nadal marele tenismen, fan madrilène și nebunică de Maradona supărat foc…revin la Astra Guiurgiu, omul meu de acolo, nepotul Tudoriței, colega mea de bancă din școala primară Ioniță II, a ratat incredibil on gol care insemna enorm. Ba, mai mult, putea să dea pasă și lui Budescu,aflat la bara a 2-a . La 5 minute Șumudică l-a schimbat. Săracul copil nu are noroc, ce mare se făcea dacă marca. Ghinion… Ieșirile astea la Tv se înmulțesc pe principiul avalanșei sata seară m-a sunat Viorel Grigoroiu să merg sâmbătă dimineață la el la DIGI. Mă bucură orice ieșire mondenă sau fotbalistică, decât porcăriile alea manipulatoare din politikiie.

Ieri a fost și ziua Lilianei, draga mea verișoară din Montreal la care am vrea să mergem vara asta. Dicuție cu ea și Paul soțul său pe Gmail, veslie glume, literatură.

Philip Roth – un univers tematic contemporan mie

Apropo, continui lectura din americanul Philip Roth. N 1933. Am terminat ”Indignare”, sunt la ”Fantoma iese din scenă” și am mai comandat vreo 5 titluri la Libris.ro. Scrie cu ușurință și detașare; cu o familiaritate tipică prozatorilor evrei . Mă duce cu gândul la intimismele din ”Ravelstein” ale lui Saul Bellow – bârfa aia ovreiască cu care el însuși se mândrește. Clar e că aici Roth se bârfește mai întâi pe sine…

Apropo, de bârfa evreiască predilectă și de Bellow – că el a emis noțiunea asta – mă așteaptă ”Iarna Decanului” scrisă în//despre România ceaușistă . Atunci când ”am mai pus o haină pe noi” iată-mî citând din To’așu’…Atunci pe când Saul era căsătorit cu matemeticiana Alexandra Bagdasar fiica lui Dimitrie (…spitalul, monșer!) și Florica Bagdasar.Atunci când scria el pagini nedrepte, sulfuroase, de joasă demnitate despre Eliade… că așa devine antisemit un om corect ca mine…

La fel, mai găsesc la Roth, uneori, umorul sarcastic al francezului Marc Levy. M-am uitat pe lista cărților traduse la noi din Roth – e colosală. E colosal el. Ușurință la scris. Jemanfâșism. Cu comentariile politice adiacente. În cartea aflată-n lectură , ”Fantoma…” Roth comentează cu un umor detașat „tragedia” americanilor intelectuali sau evrei , sau ambele, la aflarea veștii realegerii lui Bush-fiul ca…re-președinte. Iată-mă chiar aici pe blog când după țeapa dată de Johannis, Mutul president deloc jucător ca canalia Băse, ci ”așteptător” și tăcut ca peștele; și după gafele imense ale puterii celei noi; jurând că nu voi mai vota niciodată… mai ieri am scris-o COLEÀ !…Icișea!

Sincer să fiu, fiind o carte desprea vârsta sa de 71 de ani – io fac 70, uite-acuși! – și grijile de sănătate tipice, lupta cu vajnicul adversar de proximitate și intimitate al senectuții, Măria Sa Vezica Urinară… Apoi, retragerea lui din viața, activitatea publică, dezactivarea să zic, dedicarea exclusivă literaturii , izolarea într-un sătuc de munte, imunitatea la politikiie , în toate acestea mă și văd aievea. Nu mai votez, urăsc politrucii români, îmi fac o scârbă metafizică, am o alergie acută la ei, mă determină să vreau a mă retrage acasă, la origini – în Giulești.Dar și acolo… Deși, recent și în București am stat ascuns sub iarnă, nu sub zăpadă. Într-un apartament la bloc, destul de încăpător. Alătui de cărțile recent cumpărate. Cu sutele. Și alături de două grații feminine care mă înțeleg tot mai greu în egoismul lor. Sau, în al meu… cine știe? Dar, simt o chemare, mi se pune un lung dor dinspre biblioteca din Giulești de cărțile mai vechi ; sau de cele vechi de tot ; sau de cele și mai vechi, Vekissimile mele… Buricelor deștelor mele fine le este dor să mângâie soresciian- donjuanesc, catifeaua decolorată, cândva mov cardinal, al ediției din ”Istoiria Bohemiei”… Chiar și mie mi-e dor…

În plus Roth atinge problemele de sănătate ale vârstei din jurul a 70 de ani. Acum are 84… Da, e pe sufletul meu. Să vedem și restul , căci deocamdată mai am în casă doar ”Complexul Portenoy” care după titlu nu prea mă face să mă grăbesc – psihologie, psihiatrie, ppppuuuah!, intunecimi medicale, tenebra neuronale, domeniu cenușiu pentru mine. Mi-a ajuns filmul ”Hannibal” cu sir Anthony Hopkins. Când aud de chestii de-astea, nu știu de ce?! , mi se pune în ochi, mă zgârie chiar tabloul lui Mendeleev…elemete, constituente, rudimente; umori – natură, structură, fire, caracter… tot felul de chimii monșer…

MEZZO Opera lui Haendel ”Agrippina ” la Teatrul din Viena

Agrippina, by Georg Friedrich Händel Libretto by Vincenzo Grimani, Balthasar Neumann Ensemble, Thomas Hengelbrock (Conductor) Robert Carsen (Stage Direction) Gideon Davey (Sets, Costumes) Peter van Praet (Lighting) Ian Burton (Dramaturgy) Patr

Montare ”contemporană”, lucru care mă oripilează. E a doua oară când o revăd dar nu resist până la capăt. Nu știu ce gândesc și cum, ăștia, Occidentalii? Nu mai au bani de montări fastuoase, pentru acțiuni lirice din antichitate, asta e, nu mai faci ! Dar să salvezi doar muzica – care și-n acest contest nociv rămâîne minunată Haendel, fetelor, ca mama naibii!, nu-mi place deloc. Căci apar niște experimente , niște hibridoide le-aș zice, cutremurătoare, inestetice, anti-estetice. Artefacte neavenite!Să o vai pe Agrippina șefă de stat , în taior strîns pe trup, la un birou de prședinte de stat, încadrat de steaguri, cum se pune pe birou crăcită și se lasă penetrată-n demnitatea ei de stat? Adică face dragoste cu un supus care se și dezbacă până la chiloți?! Tînărul, imberbul, cretinuțul Nero – un soi de domn Goe traco-geto-dac – vine candid și candriu și se zbenguie , se ăncură ca mănjii pe pajiște, în pajama, prin biroul mă-sii, sperând să i se dea sceptrul Romei și altele.Ce atmosferă antică mai este. A da, m-am prins, e vorba de intrigile poolitice de azi! De fapt, de ieri, alaltăieri , răsalaltăieri…din antichitate, care combinate cu amorul – vezi Cona Joițica – fiindcă asta vinde sexo-sophia – știința sexului , în acestă mare ”societate a spectacolului” vorba genialului Debord. Uite, că am notat pe caietul curent de la măsuța tv. O scot pe un folder separat numit ”Mezzo – Note”. Nu Mezzanotte…