Miercuri 15 februarie

Aseară am fost la o petrecere. Căci, iată, descopăr acum și cuvântul rimează: PETREcere…am PETREcut-o pe prietenea MugyM PETRE la Crama Domnească, să plece de data asta, definitiv în America. Cheful de despărțire… Partir… este a muri puțin. Și ea, plecata și noi rămașii. Căci, cum să spun, o durere nu te doare imediat, când este ea caldă, ci mai târziu. O știam pe MugyM mai mereu plecată în America, dar tot mai mereu știam că se întoarce. De data asta, e serios dacă nu grav. Nu se mai întoarce, eventual revine-n vizită. Căci, oricum, înțeleg că și-a mai păstrat un domiciliu p-acilea. Cu toată blazarea mea, posăceala asta de iarnă – azi e zi cu soare tare – am fost vesel chiar surprinzător de vesel. Mai ales, că am găsit vestigii, reminiscențe din gașca mea veche, anii 70-80…”O, Doamne ce frumos era!”…burlăcia mea. Familia Râșniță. Mihai și Rodica. O doamnă Carmen, parcă, pe care n-o cunoșteam; Mugy, ea însăși, pe care n-am prins-o atunci în grup. M-am revăzut cu Passionaria Stoicescu, afrontată cândva de mine susține, fără să știu,eu. Am reconciliat. Am găsit-o și pe o doamnă care m-a întrebat dacă mi-am luat 1992 carnetul de șofer la autobaza X. Da, l-am luat cu ajutorul unei dă persoane care a venit la polițist și i-a spus,” vezi, că domnul e monarhist de-al meu!” Și tot traseul a durat 5 minute… Da, chiar eu eram monarhista dle Stanca! Ba, v-am spus că vă invidiez fiindcă v-am văzut dând mâna cu cineva mare. Cu Iliescu, am glumit eu atunci ? Nu, cu Majestatea Sa Regele Mihai… Mică e lumea…

Pe scurt, a fost o seară tristă care s-a încheiat vesel. Muguraș nu ” moare puțin”, se duce la bine să trăiască și mai bine, alături de David al ei, catholic, polițist, proprietarul unui magazin de…arme. Îi doresc toată fericirea deși la numărul de prieteni lăsați aici, n-o văd rezistând prea mult. Va fi etern desțărată. Caz classic, care va pendula ades între tara cu prietenii pe de-o parte și familia americană pe de alta. Să ai noroc Mugy!