Miercuri 4 ian 2017

Lucrez la mai multe războaie, tes și iar țes…

Cel mai rău război e unul de familie, dar e Jurnal Mascat…Trebuie să mai deschid unul… pe sub mască Jurnal Intim, dar nu mai am chef. Altfel , citesc finalul la Omida lui Fawles și déjà am tecut la Andrei Platonov. Cevengur. Care miroase a cozonac.. A capodoperă. Cumea e că …tot rușii. Uite , Platonov și Bulgakov (deși, ucrainiean) uite Vodolazkin de ultima oră… Nu zic de cunoscuți, clasici …Tolstoi , Turgheniev, Cehov, și Monstrul Dostoievski…sau de nebunul de Jenea Evtușenko…

Cartea mea cu muzică

Lena a avut ideea să adune articolele mele de-o viață. Și a început cu ce am început eu ca journalist//scriitor făr a ști că voi ajunge chiar asta.Cu muzica. Comenteriile mele , activitatea de la Flacăra și, de fapt coconul, din care am ieșit ca scriitor și nu doar comentator muzical. Căci ce scoală am avut în afară de inișierile mele practice? Mandolinist, șef de partidă ăn orchestra de tineret-copii de la Casa prieteniei româno-sovietice ARLUS, unde dirijor mi-a fost tatăl lui Arcanu,celebrul rocker, dl profesor Al Pleșca, om care a trecut déjà de 90 de ani…Și, apoi tot practicant la trupa rock Odeon a institutlui de Construcții.Din păcate , abandonat de inișiatori, numele de Odeon a fost apoi preluat de niște proto-maneliști din Brăila sau Galași, Aia din curentul Azur… cel care a pregătit terenul pentru nenorocirea cultural a acestui popor Maneaua!

Așa că , lucrz la perierea cărții mele cu articolele scrise despre muzică. Lena a recuperate mai tot ce am scris de la Flacăra. Articolele din Săptămâna lui Barbu, adevăratul meu debut jurnalistic, din decembria 1971, sunt prin colecția de la Academia Română. Din păcate , e prea mare volumul de muncă pt un om… Și așa, repet , e prea mult… retrăiesc însă clipe unice….Văd ce eram și ce sunt , cum gândeam și cum gândesc, și din această comparașie îmi mai iese o carte ca mărturie a activității mele. Intelectuale. Istoric- Culturale.

Muzica rock la noi

Căci, da!, acum muzica aceea pop-rock-folk, cvasi acceptată de regim e acum e oficializată.Iaca o banalitate … pentru care personal m-am luotat și am avut căștig de cauză. Pe scurt, muzica” Pop” e termenul generic pt muzica mai lejeră .”Rock” pentru restul. ”Folk”, la noi are și alte conotații decăt la americani, care au cam contopit termenii. Noi am rămas pe lângă definiția primară: poezie, nu text; muzică simplă acompaniată de chitară greup sau individual tematică serioasă , lirică, social și mai ales, ăn plus Protest.Protst-songul acela sincer, efficient, revolușionar pornir, scornit de la taica Woody Gutrrie pe plantații și cu dezideratul de a se organiza ăn sindicate.Unions, Unions!

Puțină lume va pricepe – culmea, și aici în carte, se vede limpede – ce luptă am dus noi, chiar eu, cu prejudecățile epocii. Cu muzica ușoară, care ca să se salveze cu liota de compozitori de cumetrie – nu toți, nici vorbă, Doamne ferește! – a trecut disperată la elemental patriotic.Care era de copmpetența corurilor. Eh, cum suna un cha-cha patriotic? Un tango de bulăneală patriotică….? Te bulănesc Patria mea?! Ajung la concluzia că muzica ușoară din care mi-a plăcut ceea ce era digerabil și prețios, dansabil și cantabil pe modelul italian mai ales, făcea atunci gesturi furibunde, simțea că se subțiază, că moare… De aia, s-a salvat cu genul patriotic cu Omagiu lu Ceaușescu , cu penibilul ”Cincialu-n patru ani și jumătate” care l-a compromis pe Gică Petrescu vechi ”agent” muzical al capitalismului mioritic de crâșmă bucureșteană, boierească…

Recursul la căntecul patriotic era un gest de disperare al genului. Își simțea sfârșitul. Și, nu o spun cu bucurie. Acum, muzica ușoară e muribundă, e sufocată de Occident. Exact ca și marile firme de producție. Când zicem, unde sunt succesle Mirabelei, Angelei, Margaretei debităm eufemisme pentru similarul strigăt ”unde e APACA, Republica, 23 August, Cesarom, UREMOAS ? Unde CUG Iași, Rulmentul Bârlad, Sârma Câmpia Turzii, Clujana… unde Mirabela, Angela, Mihai, Cornel și multe alte sute de nume sau acronime?!

 Va urma și folkul, după ce va dispărea fizic generația care s-a hrănit cu el…Nu-s cobe dar, priviți ce mai e azi muzica ușoară românească? Termenul a fost înghițit de pop-ul internațional cu mult înainte de a apărea noșiunile de ”globalizare” // ”mondializare”. Care constituie de fapt Victoria Imperiului American asupra lumii. E o constatare,amară sau nu, nicidecum o critică, nici un lamento. Corifeii vremilor de azi sunt Smiley, Moga, Brenciu , eterna Loredana singura supraviețuitoare a epocii apuse.Dar, observașie seacă , nepătimașă: toși susșinuși de o televeiziune americană, americămească pro-occidentală!!! Soliștii însă , nu sunt răi și nu trădează tradiția și gustul românesc al genului.

E cazul să amintesc că, dealtfel, sociologul american de la Harvard , Samuel Huntington care a scris ”Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale” (The Clash of Civilizations and the Remaking of World Order) în 1996”, remarca aici faptul că la anii ‘90 , în acțiunea de americanizare a lumii, postul MTV a lucrat de zeci de ori mai bine decât serviciile CIA și FBI laolaltă…!!! Efectul: personal am ascultat vara trecută 2016 rap-uri din Somalia și Siria…!!!

Pe scurt . Apariția pop-ului ca un curent premonitoriu al globalizării a făcut ca muz.uș. să ajungă la disperarea apelării la muzica tematică, patriotică. Domeniu pe care și-l revendica Adrian Păunescu.

 [Asta e altă discuție, fiindcă subsemnatul, secretar muzical al începutului de cenaclu, era vârf de lance și mi-o asum, dar nu ca pe o vină. Trecera muzicii ușoare la genul patriotic fedtin și festivalist, în luptă inegală cu geniul versificator al lui Păunescu i-a fost fatală muzicii ușoare. Asta a distrus-o! Sau abia a dat tonul,a ănceput să fredoneze Prohodul…]

Oricum, zarurile erau demult aruncata .. Fiindcă îmi place să o repet:

 << Samuel Huntington în celebru-i studiu ” Ciocnirea civilizațiilor” afirmă că în actul de americanizare a lumii , MTV a reușit o penetrare – ideologică, nu e clar? – de sute ori mai mare decât ar fi comis-o FBI și CIA !!! >> .

Ca și-n cazul Revoluției Române în care eu am fost implicat serios. Chiar dacă nu se petrece , ea efectele ei erau oricum planificate…

Privind deci soarta muzicii usoare, reviziundu-mi capital opiniile de acum 40 de ani, pe baze logice, nu oportuniste zic: 

Muzica ușoară (ca si romanța) e patriomoniu românesc și trebuie apărată.

Apărată de manele și de fenomenul manelizării neamului…

De aceia eu, care nu prea agream genul, fascinat de trupele rock ale anilor 60, văd că acum muzica ușoară, în partea pură a ei, nepolitizată e în pericol de dispariție! Și, trebuie salvată! M-am răsucit cu 180 de grade ca gust! Da, fiindcă Muzica ușoară e patrimoniu românesc !Ca și romanța. Păi, ce vreți, să ne dizolve pandemia manelelor orientale care nu au nimic cultural , mioritic în afară de actele de naștere ale practicanților ei??! Da, m-am schimba0t! Realitatea m-a schimbat! Dacă în epoca aia , anii 70-80, criticam , miștocăream trupe ca Sincron și Savoy, care se adăpau primitiv din filonul folcloric, acum în deplină contemporaneitate cu maneaua, manelismul, manelismentul, manelizarea țării, le văd ca pe un scut de apărare contra pericolului care venea pe nesimțite. Încă prin anii 88-90 se simțea ”eventualul pericol” . Intuit și presimțit, nedefinit…Dar, a venit! Implacabil!