Jurnal Mascat
Am fost joi seara la un club – teatru restaurant-bar în aer liber. Undeva pe str Sf. Ștefan. M-a invitat Maria Răducan la concertul ei de un ceas. Am venit cu Șerban Boss. Și cu Tic Petroșel, fiindcă de multi îl asociez ca destin muzical cu Maria. Și, aș dori să-i apropii pe Maria și Tic, așa ca pe niște genii ale undrgroundului muzical românesc. Niște talente uriașe non-cunoscute. Stele de underground… Lipsite chiar, cred eu, de voința de a fi celebri. Parcă se sperie de asta. Încercați să-i căutați pe Youtube… veți decoperi Talent. Inedit. Calitate. Bun simț. Modestie. Total invers manelismului ce străbate vulgul, pulimea votantă și duodenele nației. Noncerebeliștii Patriei…mereu majoritari și decisive conform celui mai split principiu al democreșiei antice: minoritatea se supune majoritîții. Ori, se știe, întotdeauna deștepții sunt minoritari…ți asta nu numai de la celebrul adagio lăpușnean ”Proști da’ mulți…”cu o reciprocă perfectă…