VIN 11 – VIN 17 nov

Jurnalul acesta 11 – 16 nov îl fac dintr-o memorie îndesată ca ficatul de rață.Foie gras. Plin. Il scriu azi joi 17 și-ncep de joia tecută. Sper să-l termin…

VIN 11 nov

Plec cu Florin la Alba Iulia. Prin Valea Prahovei, DN1.Ultima oară când am fost pe Val Oltului am cam stat blocat, atunci când cu Enache Toma. Sunt primul sosit la festivalul folk ” Ziua de Mâine”. Festivalul de suflet și autoritate Vali Șerban.Legătura lui ombilicală cu folkul.

Hotel Cetate. O băbuță fardată dar neiertată de ridurile comunismului. Cam 210.Nu am frigider, a rămas doar scoarța care-l masca.Pun insulina și apa minerală pe pervazul exterior. Personalul însă super – amabil, săritor, tânăr, nonconform cu oboseala și băbia așezământului și ăn contrast o recepționeră volubilă și extem de frumoasă…

Apropo, am mai fost invitat acum 7-8 ani la acelși festival și nu am ajuns.O pareză vocală…știu că m-am simțit ca un cur pictat abstract în fața lui Vali Șerban, care nici nu m-a crezut, fiindcă l-am testat de câte ori ne-am ”lovit” pe la Calafat.Dovadă, că nici nu m-a mai chemat vreodată. Acum am fost invitat dl presedinte CJ Dumitrel încă de la Zlatna de ast’ vară…Florin a plecat în aceiași noapte după o vizită și o cină frugal stropită cu alb-sec de Aiud, la fam Dobra. Ziua următoare,vineri, m-am dus de urgență la reprezentanța Aiud și am luat zece liti de Ciumbrud, alb –sec. L-am consumat cu dragul de Dinu Olărașu. Nu tot… un litru-două, apoi am mai stat la taclale duminică, cu Tetea.Olărașu m-a invitat chiar ca sâmbătă să apar cu el și să recit două poeme.Am făcut-o cu succes. Am văzut și catastrofa de meci cu Polonia unde unu Lewandovski ne-a cam bătut singur.3-0. Lamentabil, Penibil, Jenant.Nu e de vină antrenorul, un neamț riguros, nici conducerea FRF, ci sistemul serviciilor sufocante care se bagă peste tot, în locurile vizibile fotbal, journalism, tv etc. cu oamenii săi incompetenți și agenții anti-țară.Nu mai vorbesc despre politică și uneltele lui Soros.Bine că magnatul s-a băgat ăn echipa perdantă a lui Madam Clinton… poate scăpăm de el. Să nu ne pară rău și să ne trezim cu comisarul sovietic… Apropo de fotbal, a apărut și Cristi Pustai, era vesel, a făcut egal cu Craiova. Sâmbătă ne-am adunat toți la pizzeria de vizavi, căci la noi era mare botez. O pizza excelentă. De vin nu m-am atins, am eu vinul meu. Dealtfel, nu am stat mult. M-am retras în cameră cu vinul de Ciumbrud. Bun prieten. În ultima seară, duminică, am avut un recital de poezie. M-au primit minunat, cu ecouri la fel. Mă pregătesc pt. 25 nov la recitalul meu ”StancaStancaStancaStan…”.Primul. Nu m-am lipit de nimeni să merg acasă. Tetea mă ducea doar până la Corbeanca… Așa că am chemat salvarea… cu Florin, a venit și Lena trebuia să mergem la Deva, la Geta. Dar… Am bântuit prin Alba să-mi prelungesc rezervele de Ciumbrud și parcă s-a ascuns crama, am renunțat nervos.

Despre festival – parcă am mai spus asta – nu mai scriu, de teama represaliilor și ecourilor. Ultima dată când am scris m-am ales pe Facebook cu un ”Pișa-m-aș pe mormântul tău, George Stanca!” din partea unui grup cultural ce s-a exprimat printr-un zis poet. Nu pot să răspund, am o probleme cu sciatica – nu mă pot apleca așa de jos…

JOI 17 NOV. Am adormit la 22, m-am trezit la 00.20. Am intrat pe net și am aflat că a murit Didi Prodan. Incredibil, la 44 de ani. Despre asta să scriu, e aproape de mine, nu despre alegerile din SUA. Astea, the election, țin de o fatalitate străină de mine. Ce treabă am eu cu ei ? Adică, dacă mâine mă tezesc, ca la Praga ’68, cu tancurile sovietice la geam, ce pot eu să fac?

Moartea lui Prodan, m-a dezolat, m-a paralizat. Ea a fost la convergența unor necazuri mari. Infarct. De aici s-a iscat o campanile furibundă împotriva actualei conduceri a FRF coroborată și cu rezultatul meciului, înfrângerii,0-3, cu Polonia. Din nou Hagi a șinut o conferință de presă, memorabilă, asta luni. Dar, miercuri seară m-a sunat Florin suferind auzibil să-mi spună că e ”grav bolnav”. S-a dus confortul deplasăriilor mele… Așa nu am mai plecat joi,. Iar vineri am luat spre Slatina un microbuz de linie. Aici, la transportul în comun se dă diagnosticul de țară. Pute, domnule, pute! Lume nespălată. Le pute gura…halena mioritică. Hainele, bagajele nespălate. Nu mă luați ca pe un aristocrat parvenit, da’, vă rog spălați-vă bine, parfunați-vă fie și cu un parfum mai prost și apoi trambalați-vă măcar o oră cu ”rata”. Puteți lesne sesiza diferența. Apoi, o firoscoasă, bine îmbrăcată, 20-22 ani cca, chiar parfumată, cu sindromul e-comunicării, afundată pe două locuri în banca ei, cu 2 rânduri mai în fața mea, ca într-un ritual a vorbit cu mici pause de somn, până la Albota-Argeș. Unde, altă nenorocire.Erau niște closete de nici budă sau privată nu le puteai numi. Cu toată toamna, aici muștele supreviețuiau vesele, ferice într-un Eden al lor. Iar mirosul… Diseuza mea olteană, avea un debit și o viteză ce-ar fi umilit-o pe Stela Popescu și ea veloce verbal în acel scheci cu ”Ava-Eva – Iva-Iva, Eva, Ava…”. Îmi venea s-o omor …așa se nasc crimele spontane…doamnelor și domnilor. În spatele meu o țață din Craiova a găsit spectatorul pentru showul ei steril – o tipă mai prostuță cu un copil mic. Coana mare, o negustoreasă măruntă care avea ceva marfă asupra-i – șosete, chiloți – nu a tăcut o secundă. Se lăuda cum a făcut ea avere….că de aia merge proasta cu rata, nu cu autoturismul personal. M-a agresat tot drumul. ȘI; uuraaaaa am ajuns la Slatina ! Mă aștepta Dtru Mitică Sârghie directorul ziarului local ”Linia întâi”. Am lansat cartea ”Fata doctorului Amvrozie”, roman psihologic de Demetrie Iordana. Îngrijită de Mitică. Scrisă de un fost deținut politic legionar, care nu se ”reeducase” la pușcăriile comuniste, călcat cu mașina de Secu dimineața la 6, pe o trecere de pietoni când venea acasă cu laptele copiilor. Câte mârșăvii, crime, delațiuni, trădări se trec, Doamne, cu vederea sau doar se consemnează…cu cine știe ce prilej literar! În discursul meu am afirmat că o acțiune amplă de redescoperire, sau descoperire, redare a operei unor autori ”politici”, ar putea bulversa scara de valori literare de la noi…Apoi a urmat la hotel, un separe, o serată elevată. Muzică bună cu cîșiva profesori, și directorul Școlii de muzică din Slatina. a afirmat că s-a descoperit originea rromă a lui Chaplin…In plus, am ascultat uimit o soprană excepțională, cu niște acute incredibile. Am plecat vineri pe la prânz condus de Dagoș, fiul lui Mitică, băiat de nădejde. Compoziția pasagerilor a fost mai omenoasă. Erau câțiva inși care trebuiau să prindă avionul de Londra, deci fericiți utilizatori sau descoperitori ai spray –ului. M-a preluat direct Tic, care mi-a relevant în studio, repertoriul său pentru vineri, la recitalul meu…

Între timp m-a sunat Sergiu Cioiu artistul cântărețul pop – ciudat, deosebit, altfel – cu un repertoriu pop-cultural, apropiat lui Mandy – venit din Canada în vizită. Și, să editeze o antologie ”Vântule, vânt nebun!” succesul scris de Mandy. Eeheeeeeeyyy!

Trebuia să ne vedem luni 21 nov, dar o criză de hipoglicemie plus ceva nervi familiari și paternali, m-au stopat.

Finele ăsta de săptămână spotivă m-a bucurat.Ronaldo, după ce a negociat noul contract cu Real Madrid, a pierdut brusc apatia ce-o avea. Acum, a dat trei goluri. Redivivus. Djokovic, alt apatic a bătut semifinal cu chinuri mari pe muntenegreanul-canadez Raonici. E-n finala cu Murray unde nu-l văd bine pe Nole…și așa a fost diminică seara.M-am cam întristat. Am scris o scrisoare lui Nole. E clar obosit, hârșit. Dar, la anu’ ce-o veni…?

Căci vorba Lăpușneanului : ”De mă voi scula, pre mulți voi popi!”