BLOG  Duminică 4 septembrie

Am plecat la Balcic cu toată lumea. Un fel de a spune… Taberiștii, artiștii cu un microbuz,Lena și cu  mine în mașina familiei Luca , dimpreună cu Luci și Cami… O zi prea călduroasă  la  pretențiile  mele termice. Asta îmi blochează bigemenii de  la ambele  picioare, mi se  pun clești și  nu  pot  merge, așa că  m-am ferit de grup. La intrare am avut  un  incident cu biletul. 8 leva pentu Gradină.Dar, intri și la 4 metri alta casă: 6  leva pentru Castel, deci 14 leva în total, pentru cine merge  la gradină fara sa viziteze castelul???! Bună afacera cum  știu ei să  ne exploateze sentimentele  nașionale. Nu mai adaug faptul  că  berea  ulterioară  a costat mai puțin de 14  leva Excroci, cei de aici. Dacă  mai adaug că  acum câțiva ani, cu dna av Iacob eram, am pierdut geanta cu banii  și Poliția mi-a dat-o  înapoi  după ce am semnat de  primire, iar când am deschis portofelul : 400 euro lipsă și 3 mil lei așișderea,  ne facem  o impresie de ce semănăm noi ca nație   cu  poporul frate bulgar… Nu mi s-a recunoscut  nici legitimația de ziarist  internațional cu care, de  pildă, am intrat și  la Louvre… La fel , reducere  pentru  un grup organizat nu există…

Bulgarii ca  măgarii.

Nu toți… M-am dus direct  la cârciumă, pe  mal, așa ca rusul ăla de  la Chambord: el  la crâșmă, ea la castel. Numai că eu eram aici a 4-a oară… și cu cărceii după  mine… Ce era nou  în Bulgaria  română, Balcic, e că am găsit căni de ceramică având câțiva  președinți români imprimați cu chipul pe ele. 5  leva bucata. Pe aia cu Băsescu am cumpărat-o  și am spart-o pe  loc, din greșală, desigur… merita și el cioburi de 5 leva…țin doar cotorul ca amintire… Pe taciturnul Iohanns nu  l-am  luat, mai are timp să  intre-n  istoria ceramicii fiindcă  în cea a României se cam codește. Pe Iliescu  nu  l-am găsit, s-a epuizat…Idem, Constantinescu… Așa că, din stocul supranormat de prezidenți mioritici de pe  tarabele bugărești , nu  mi-a rămas decât cana cu  celebrul , clasicul, comunistul, stalinistul, regretatul, nostalgicul Nicolae Ceaușecu… din care acum când scriu, dragii  mei, beau  o cafea turcească…Priviți-o fotografiată, pe fundal cu realizărili din Cartierul Decebal…

Bucuria  întoarcerii în Patrie este  cam înainte de Durankulak  unde Toșcu fost  șef la vama  bugară are un magazin cu  minuni  pentu români …Calitativ și ca  preț, repet, minuni! Și, dau lista mea cumpărături fără cantitate sau preț.  Șampanie la sticlă mică ½ l ; ulei de  măsline, picioare de rață/pulpe,  o minune; măsline la cutie de  un  kil; macrou în oțet – idem; rapane congelate și  midii, stridii  și alte fructe de  mare…Unde găsești așa ceva în România? Dacă stai la Mangalia  nu te costă  decât  benzina  pt câțiva km :  18+ 18 ! Faci  un drum pe  lună. Fir-ar  mama ei de Europă cu piața ei comună… deloc comună.