Jurnal paralel

Vineri 19 august

M-am pus pe două linii.Un jurnal din urmă din pauza impusă de concediul lui Dan ”Îngerul meu IT” și un altul paralel ce încearcă, încerca a fi la zi. Nu am reușit devreme ce azi,când scriu pe real, este duminică 28 august și eu mă aflu la 2 mai de câteva zile… le-oi lega eu planurile temporale cumva. Important să nu pierd faptele pe drum…Căci, la Zlatna în ultima zi duminică,la prânz, când eram și cu Dorel Vișan, am aflat trista veste că s-a prăpădit marele actor Marin Moraru. Lucru care m-a determinat să plec la București cu soția mea, chiar în noaptea de duminică 21 august…

La Zlatna unde ne-am mutat de la Cib am ajuns bruscamente. Joi la prânz. Am fost invitat de urgență la Festivalul Internaționla de film etnografic Zlatna edișia a IV, 2016. Căci, deși inoportun apărut dacă am fost invitat i-am transmis problema doamnei secretar a orașului Adina Zavragiu care a vorbit cu vărul lui Nicu vâlceanul de Zlatna, Gabi Perța. E greu să fac naveta zilnică și nocturnă la Cib. Bine ar fi să fiu la Zlatna. Și, așa iată norocul că nu a mai venit perechea Nic Mărgineanu – Maria Ploae și a rămas o cameră liberă. Apropo, Gabi a fost investit de Nicu șoferul meu, dar nu avea rost să navateze. [Gabi, care și-a propus să ne facă pe Nicu și pe mine să ne lăsăm de băut și de fumat-Nicu…] Am părăsit Cibul liniștii noastre. Șoferul primarului fu la volanul mașinii mele cu bagajele aruncate de-a valma și pe care a lăsat-o la hotelul de la stadion. Noi, eu și Lena cu Tico-ul lui Gabi. Care, ca bonus ne-a dat 2 litri de lapte și plăcinte cu brânză. 

Zlatna. Primarul redondant…

Totul nou pt mine la Zlatna. Ultima oară am fost aici prin 2000 tot cu o carte de lansat. Era Bubu Treger primar. Care apoi s-a prăpădit. Cum arată azi Zlatna? Stadion, piscină superbă, deal pe dreapta, calea principală care duce în oraș pe stânga; terenuri de tenis, terenuri de sport, statui, monumente, muzeu. Primărie cu local nou. Despre minunile orașului aș vrea să vorbesc mai încolo, căci îs multe de povestit… Dar, nu mă pot opri. Ce oraș, ce transformări! Îmi vine, zău, să scriu un reportaj din ăla comunistoid, comandat de partid, cu ”realizărili”…Dar nu unul mincinos, căcăcios, umflat despre ” realizărili partidului în anii de democrație populară…” Deși aș fi ne-onest să spun că pe atunci nu era nimic bun. Măcar de demolat azi…În spiritul capitalismului barbar și colonialist care deja ne-a acoperit țara…

Aș scrie acum unul sincer, adevărat despre ce a făcut în câteva mandate, 5, prietenul mu, primarul!!! Stați că nu vă mint! Îmi este preieten da!, mi-a oferit acum la festival mese, sprițuri grele, pălinci ușoare; mi-a oferit un mini-recital și o lansare de carte, poezie!, cazare-masă cum se zicea, dar degeaba. Căci ce a făcut el nu depinde de condeiul meu. ce a făcut el nu se șterge. Nu prea am timp să-l laud; dar, dacă nu-l laud eu o face altul… și mie îmi plac lucrurile pozitive. Silviu Ponoran. Primar liberal cândva – eram colegi de partid – la dat afară tov Atanasiu de la Alba – și, a revenit tot la PNL. Acum e veteran. Asta-i inspirația, recompensa de a fi constant în opțiuni. Mie nu-mi mai plac decât doi liberali – amici autentici din tabla românească: el și Ludovic Orban vechiul amic. Constanți, serioși, liberali ! Restul o kakka-makka pedelistă cu… hai să-i las în pace! Ce am văzut aici la Zlatna, ”realizărili” primarului, denotă că un primar cinstit are nevoie de longevitate ca să facă ce a făcut Silviu. La noi de obicei longevitatea primarului de aiurea e susprectă, e penală adesea. Mă uitam și la Mircea Velica de la Izbiceni, care s-a retras, s-a săturat să tot fie primar. Soția bolnavă, nepoți, necazurile vârstei… Câte lucruri a lăsat în urmă… Nu mai fac inventarul la niciunul. Ar plictisi, așa e de vast.. La Silviu doar atâta spun, că dacă nu era mai multe mandate ”Festivalul Internațional de Film Etnografic (FIFE) Zlatna nu” mai exista. Poate venea alt primar, vreun fost activist, miner emerit, un tăietor de lemne, știu eu… care iubea șubahul și popicele. Se ducea dracului cultura. Veneau popicarii la putere… Căci, să ne înțelegem, aici s-au produs lucruri vaste. Iar primarul este și om de acțiune, știe și ce e bussinesul. Are cea mai mare brutărie din zonă…Culmea, cum zice el, un bucureștean de origine. Născut pe str Zalomit din buricul Bucureștiului. Casa părintească a copiilor mei, de la aceeași stadă e lipită de casa lui natală… Coincidențele vieții… S-ar cuveni să spuncîteva vorbe rozalii și despre dna secretară Zavragiu, dar mă limitez a debita acel triusm care spune că în spatele unui bărbat puternic e-ntotdeauna o femeie deșteaptă. Adina Zavragiu…

Din urmă, marți 16 august ca un semnal, ca un preludiu al chestiunii, m-am trezit sunat de primarul Siviu Ponoan vechiul pretin, să luăm prânzul cu Dorel Vișan și Cristi Toporan de la DIGI. Ulterior a apărut și găzdoiul meu Nicu Cristea cu care m-am întors acasă la Cib. Era sosit deja. în trecere, și Fox, vechiul amic. L-am luat de pe drum din marginea Zlatnei și pe vărul Gabi Perța… seara a durat până la 5 dimineața… Mangă! La 12 când m-am trezit toți erau plecați. Eu știam numai de Fox, Nicu nu mi-a spus că e și el în trecere…

Apoi, la Cib zilele s-au scurs monoton, ba prea cald, ba, a mai și plouat…până a sosit micul trăznet de azi, vineri 19 când am fost luat pe sus. Hotelul de lângă piscină și stadion, un complex-bijuterie. Seara la masă noi oaspeți: Grigore Gonța omul de teatru, regizor, actor, director, o bogăție de comesean, era într-o vervă nebună…ca actor. Familia lui Silviu bucureșteni care au stat în Zalomit 25 de ani adică lângă blocul meu, unde locuiește azi fiul meu. Mama 83 de ani, sora lui Andra doctoriță cu Nico amicul ei, și niște tineri și tinere ce vor fi identificați ulterior. Dan de la o firmă media cu filmul despre regele Mihai, iubita sa Iulia; cunoscutul deja Cristi Toporan de la Digi și soția lui, o doamnă distinsă de o frumusețe sobră și discretă, pe care nu m-am sfiit să i-o spun, cu firea mea deschisă…L-am lăsat la coadă pe Tavi Ursulescu, la el acasă, peste tot acasă ca un rapidist dar care e mai năpăstuit decât toți rapidiștii: el ține cu Progresu’, ca și Radu Cosașu… și ca vechiul meu prieten Ciocu Mircea Vintilă.”Basarabeanul”, idivid numit de mine așa doar prin asocirere cu Moraru al rapidiștilor, killerul de fapt care a îngropat Progresul, e alt personaj al ” lumii noi”. Mereu acuzat, mereu căutat, bănuit, dovedit, dar niciodată arestat… cu un tupeu nemărginit, care odată a avut tupeul să-mi spună-n față că trebuie să-i dau banii pe care i-am băut din șprițurile pe care eu le-am primit de la el. Spun, ”tupeu”, căci eu nu am stat în viața mea la o masă cu individul – dar, nici o da tă!. Decât atunci când am fost parte la o confruntare economică alături de amicul CC. Nu știu cum se face că ăștia, categoria Mititelu, scapă mereu… Or fi în clubul ”Amicii DNA”? Oricum, mangafaua avea deja ștampila pusă generației mele de jurnaliști, încă serioși necorupți, care practicau șprițul ca ”șpagă!” simbolică. De de aia mă șantaja moral animalu’ crezând că ”îi ține”și cu mine…Bovine bolnave…