BLOG Miercuri 27 iulie

Nu sunt eu sub mască…

 

Azi, o zi amestecată. Ba soare – am prins ceva plajă – ba ploaie. Nu poți să ieși să te plimbi, nu poți decât să stai în minunatul balcon și să privești, să respiri aerul curat, cu tot cu a sa răcoare. Așa am reușit să termin de citit cartea de care am tot tras căci nu voiam să se mai sfârșească. Minunată viziune a lui Houellebecq asupra viitorului omenirii.O duioșie cinică. Minunată în sensul că pare cel mai aproape de realitate. Sfârșitul lumii omenești prin tot felul de explozii nucleare, apariția neo-umanilor care nu mai au sentimente, nu urăsc, nu iubesc.Nici roboți nu le poși zice… Un om fad dar dezbărat de animalul din el. Observă bine lumea Michel… Probabil după ce termin și ”Particulele elementare ” o pun de un eseu… deși am mai comandat la București ceva din cărțile sale.

Apropoiata plecare spre țară, mă strică. Lenevesc, cum spuneam. Ana m-a prins pe Skype și mi-a reproșat că m-am cam îngrășat. Iar…?! Să văd poimâine la proba pantalonilor.Căci, de mai mult de o lună eu am mers numai în șort.

Lena, de dimineață m-a trezit să-i scriu încă un text despre oamenii simpli din sat, cei care au rămas în vatră. Mi-a ieșit ceva atât de bine simțit, că am făcut-o să plângă, a intrat în depresie și și-a adus aminte că mama ei s-a plâns că ea n-o făcut școală cât o vrut și o fos’ țânută acasă. Asta o făcea pe Lena să plângă. I-am spus – tot, plângând ca un bou dintr-o solidaritate casnică pișiecioasă și matinală – că și mama la fel, a făcut 6 clase și gata, la cratiță! Fratele ei unchiu Ionel a fost inginer, a terminat Academia Militară. La gradul de maior în armată fu scos politic și apoi pus până la pensie director de tipografia din Baia Mare… Mama, căraia îi mergea mintea brici, m-a făcut pe mine și pe sora Angelica, ne-a crescut, ne-a îngrijit, a suferit un divorț de golanul de Stanca bunul meu tată… și a plecat la Domnul cu curtea plină de nepoți și strănepoți… ce e ”rateu” e-n asta ? La fel soacra-mea Susana… cu patru prunci a apucat o droaie de nepoți, ba pot să și spun câți : 8 ! Și o strănepoată, Maria scumpa de la Iași…

Dar, cred că Lena are altă boală, e stresată fiindcă trage să aibă mai multe zile de concediu și apoi… hai să fiu cinstit: îi este de dor de mine… și mie de ea…

Gata mamă, vine băiatu! Ne vedem la Bocșa, la ziua satului.

Am scris un poem patriotic pentru programul serbării bocșene. Mi-a ieșit chiar decent. Mi se pare că sună coșbucian,cum îi plăcea lui Badea Florian socru-meu; sau păunescian; sau ca Oct. Goga; sau ca… toate au un ton comun. Care azi, în urechile bovine și cibernetice ale generației curente – cinicii și nesimțiții – pare oarecum desuet, sau caraghios…

Mama Titina m-a aprobat când i l-am citit. Apropo, azi, în timpul mesei de prânz, m-a sunat noul președinte al PRM, dl Adrian Popescu, de parcă mi-a și citit poemul proaspăt – nu avea cum… – și m-a invitat la o discuție. Mama Titina a sărit scurt că vrea și ea. Căci, are un patriotism pragmatic, și un simț critic extrem de acut. Plus, că e un spirit criitic extrem de ofensiv, voluntar și analitic. Deh, avocată din popor, monșer…! Vom vedea, la București…

Nu mai spun că am citit azi dimineață că și Marian Munteanu vrea, lucrează la un partid. Dar, iată, deja două pe o singură direcție…Căci, deși mă feresc de politică, ba chiar detest chestiunea, un nou partid românesc, patriotic nu patriotard, se impune în peisajul dezolant al politichiei mioritice…Ne-o ajunge și nouă cu UDMR mereu la guvernare,ei fiind mereu cu ”ai noștri” ca românu imparțial. Mi-e o scârbă metafizică apropo de beliții, acoperișii, turceștii, nudiștii băsescani; unii rebotezați în liberali. Detest cu sinceritate liberalii parveniți sau proaspăt vopsiți de dragul de a fi alături de Johannis, exact numai cât o fie dumnealui Number One…apoi altă barcă. Căci, cine mai e de la liberalii vechi? Orban, sabotat mereu; Antonescu tras pe dreapta printr-un șantaj scurt și letal… Tăriceanu cu partidițu lui… Ei, dar când îi văd pă Pedeliștii ăia care ne-au nenorocit…?… pe Boc fir-ar…,mă abțin, deși nu am avut intenții vulgare, nu am zis ”băga-mi-aș…” și nici ”fu-…” dar o fac de câte ori aud de el. De canalia asta piticoată, obiaua lu’ Băse…

Poate vine un val tânăr… să-i măture pe toți excremenții ăștia…, nu la clișeul ăla stafidit zis ”groapa de gunoi a istoriei”, ci la haznaua cu căcat a neamului… arde-i-ar…fu…băg…mu…căc…piz…

Noapte bună…popor!