Joi 14 iulie…bis

Aseară pe la unu după a treia ploaie, când era efectiv viscol fără zăpadă – dar azi era pusă -zăpada, da! – pe crestele munților, Ankogel era încărcat… – Bigu mi-a spus despre carte, ce mai facem? Refugistan. Am cam încheiat-o,  am zis, deși la Bad Bleiberg s-au petrecut lucruri noi. Unii au plecat, au luat pașaport alții au dezertat, au apărut oameni, familii noi, e o dinamică fără sfârșit. ”Bine, mâine te duci acolo. Și cu asta încheiem.”… A scris un SMS și azi la 12.30 eram déjà..aici. Am reînceput documentarea, desigur cu ”il padrone di casa”, cu Dosia. Ieșiri-intrări. La cumpărături după prânz am întâlnit un ins solid, nu negru dar extreme de brunet, mare, negriod dar cu trpăsături arabe, nu-l știam. Mi-a spus că stă la Kaernten. Un uriaș cu un zămbet deschis de om bun… dar după atentatul de azi noapte ce mai poți ști despre ce zace în ei? L-am regăsit la Casă după masa de seară. Eram pe o bancă pe strasse m-a urmărit și a venit la mine cu un telefoni-phone mare și spart la un colț. E operator pe macara, macaragiu pe scurt. Mi-a arătat toate tipurile de macarale, cele mai multa germane, Liebherrși altele, pe care știe să lucreze. Are 42 de ani, o soție tânără și o fetiță ca o păpușică, te temi cănd o vezi la el în brațe să nu se frângă… La prânz Hotak m-a chemat le el nu avea bani de credit la telefon. M-am sfătuit cu dna Belinda, a spus sa nu-I dau nimic. Le cam bea ”Amorezul” nostru. Numai că se culcă după aia, nu face urăt. Spre seară l-am văzut lipit de un arab mai tănăr și cam gras plecînd la vale, cred că a găsit fraieru… Am mai stat la povesti cu pixu-n mână, am mai reacturalizat iată pentru a 4-a vizită, caietul cu însemnări. Unde e Dekko ?, frumoasa –simbol și altele…

Nu știam că la ora aia la Nisa un dement tot islamist zdrobea sub roțile unui camion-mamut, 84 de ființe umane… Cadou de ziua națională, 14 iulie…căderea Bastiliei…Cumplit…