Miercuri 13 iulie

Sunt un pachet de nervi. E ora 19. A plouat toată ziua nu am apucat să fac deloc mișcare. Dar, deloc. Vreme de beție pe scurt, dar nici de asta nu am chef. Mai ales, că dacă nu merg trebuie să reduc din păpică…M-am trezit înfrigurat cu un capăt de răceală. Lena mea a râs… de ea…, la convorbirea matinală, căci la București e o căldură canceroasă.

Aseară, stând cu Mișu la bar la o tacla, a găsit jos în fosa de la baza barului, un încălțător lung, pe care eu l-am zărit de mai multă vreme. Ceremonios, l-a scos și mi-a zis: e al dvs, vi l-a lăsat un domn astă iarnă…Amuzant, un amic din Oradea mi l-a lăsat, dar dacă vrei să ascunzi un lucru dă-i-l lui Mișu…Nu rătăcește, uită și conservă. Tot așa mi-a dat un tricou în vreo doi ani…L-am sunat pe om să-i confirm primirea și să mulțumesc. El, fostul proprietar de încălțătoare era în Elveția. Așa că mă întorc victorios acasă cu două încălțătoare…din cele lungi…

Nu-mi mai ajunge camera, mă sufoc cu toată răceala și aerul sănătos al ploii. Noroc că mă mai refugiez în Houllebecq, care cu sexualitatea sa vulgar-academică mă ajută să evadez din ceața Mallnitz-ului trist, ploios și neguros…și din melacolia și izolarea metafizice în care-s cufundat. Spre seară, m-a suna pe Skype și Vasile Bedreagă de la Uhlm. A mai făcut un 3D combinat, cu 7 lucrări. Una din față, trei dreapta, și alte trei stânga. tablouri de-ale sale plus Iisus, Madona cu Pruncul. Ce m-a enervat azi e că am scris un articol –scrisoare adresată lui Ianis Hagi, care s-a transferat la 17 ani, la Fiorentina, și apoi am vrut să-l adaug și să dau un ps referitor la ziua Lenei, de mâine. Am trimis atașamentul gol. Apoi am plecat afară să iau aer deși ploua. Peste două ore, revenant în camera-mi dragă, era prea târziu. Fetele m-au atenționat pe e-mail, nu pe sms, așa că am pierdut trenul.