…Nota bene

 

NOTA IMPORTANTĂ Într-un context public amical o doamă profesoară de română, mi-a atras atenția pe bună dreptate, asupra statutului neglijent de a-mi publica//redacta//pagina//tehnoredacta blogul. Sunt de acord. La urma urmei, un blog e un produs de mână individual, un handmade, un artefact din șaua calului. Nicidecum o dizertație savant-doctoral-academică… E o miuță de fotbal pe un e-teren improvizat pe trotuar sau pe un maidan. Un șotron între blocuri, nu între bloguri… Dar, vă rog să țineți seama de faptul că blogul e o anexă a muncii mele. Și ca orice ”anexă de pe lângă un lucru principal, e mai principală decât lucrul principal”; e definiția dată anexei de către ”Dicționarul umorului francez”. Pe serioaselea, blogul se scrie, se insinuează, se fură, la fine de zi, chiar și după miezul nopții; chiar și după două zile, într-o oarecare stare de oboseală, sastisie intelectuală or chiar la machială… Mai neglijent scris deci, și fără timpi de revedere, corectură, reviziuire, etc. Ca un șantier, plin de noroaie și sârme agresive în care te poți accidenta lingvistic…dar deloc mortal. Să nu uităm – eu, nu! – că sunt ziarist din 1971 – 45 de ani – și că întotdeauna în practicarea acestei meserii aveai în spatele travaliului un serviciu de corectură. Pe care, aici la blog, îl mai am firav în măsura în care Dan, șeful meu tehnic, are vreme și chef să se implice…De fapt azi se cam scrie, în spațiul liber fără nicio corectură lucru care e de natură să ne îngrijoreze.Se prevalează, și nu e bine, un neo-limbaj verbal în conflict total cu Academia Română… Așa, că – deși sunt un clasicist, un non-progresist în materie de eventuale schimbări gramaticale, lingvistice – vă rog să îngăduiți micile greșeli. Eventual, încercați să le comparați cu conținutul, mesajul, ideile, metaforele, glumele, versurile, spiritul textelor. Și, dacă prevalează greșelile ortografice, ortoepice, morfologice, o morfolire a regulilor, care va să zică, și asta vă irită, atunci evitați aberațiile orto-dezordonate… Un tandru, eventual, Adio !

 

BLOG Marti 12 iulie

Ieri am încercat să recuperez lipsa de mișcare din ultimele zile. Plajă de dimineață în balcon, puțin somn după, căci soarele de aici te moleșește…și un somnic după somnic face un somn și mai mic… apoi rucascul pe spate și ia-o spre poalele pădurii, teren unde m-am întâlnit cu echipa UTA Bătrâna Doamnă, și retur prin malul celălalt în aval, gară, etc. Am sărit peste masă de seară dar pe la 22 după ședința cu Bigu; programul practicanților pe săptăpâna asta; am gustat ceva ceea ce mi-a ridicat glicemia de dimineață 169, nuș’ ce mă-sa…

Cu scrisoarea, textul către Ronaldo am brodit-o căci am scris și o variant lungă și relativ îmbogățită față de cea din ziar, dar cu un nou unghi de vedere, unul angelist. Mi-a revenit pofta de îngeri de când am văzut fluturele lui Ronaldo. Deși articolul a apărut azi, cum dracu?, ieri am primit déjà o ofertă de a intra în AngeList. Bine că e ”list”, fiindcă o populară solistă de la noi finanța un club de fani numiți angeliști. Or, eu nu sunt fanul Doamnei dar nici nu o detest…doar o respect.

Așa că, iată variantă lărgită.

Ingerul lui Ronaldo

 

 

 

 

 

 

 

Dragă Cristiano dacă n-ai pupat cupa aia,dacă n-ai lustruit-o de-ai înebunit-o !? Doamne, ce-ți mai place, nebunaticule! Deși, nu era o gagicuță din cele căzute pe spate după freza ta. Ea este Cupa Europei! Râvnită, dorită, alergată de mulți masculi feroce. Când te-am văzut jos, lovit, accidentat, scos din joc, și plângând a venit la tine un fluture care tot părea că vrea să-ți spună ceva; se tot băga-n tine pe la rădăcina nasului. Ei, bine, jur că atunci eu am văzut în asta viitorul. Nu era fluture, dragule! Era un înger trimis să-ți dea Vestea cea mare. Căci, el încerca să-ți spună: ”Tu, cel ce porți numele Mântuitorului, nu plânge, veți câștiga!” Atunci, îți jur, Cristiano, am știut că voi le veți lua Cupa francilor de la gură, cu șampanie cu tot. Din minutul acela, de la fluture.

Căci, nu de mult, mă fascinează angelologia. Cred în Ingeri. Lista lor fu cândva alcătuită de Amedeo Gomes Meneses de Silva… Fluturele era chiar îngerul Remiel cel ”care are în grijă ființele înălțate”. Iar tu ești de mult înălțat…în glorie și nume și renume.Al meu e ”Aladiah-ndulgentul, metodicul”…

Cu toate că, dacă privim jocul în lungimea turneului cu o secțiune, așa, longitudinală, Franța l-a traversat triumfal. Eu, chiar am dat pronosticul invers: 2-1 pentru ei. Vezi tu, Franța nu a pierdut decât un meci pe care nu trebuia. Ăsta. Esențialul. Decisivul. FINALA.Și ei sunt niște eroi dar perdanți…

Când am văzut că nu mai poți, nu m-am precipitat, căci taina îngerească îmi era deja, spusei, cunoscută. Portugalia, campioana europeană de acum s-a descurcat în finală și fără de Ronaldo. Dar, să nu uităm că a ajuns aici datorită lui Ronaldo. Îmi place să o repet: au putut fără tine, dar fără tine nu puteau accesa Olimpul. Mi-ați amintit de Grecia care, ca voi duminică a furat mireasa în chiar Portugalia ta…

Când ai revenit pe teren, pe bancă, neputincios ca un leu șchiopătând în cușcă, te agitai ca un posedat…Erai posedat de îngeri. Căci, ai jucat și tu…într-un picior pe tușe.Trebuia să fii acolo să încurjazi. Ba, i-ai șoptit lui Eder că va marca. Și, te-a ascultat…Creci că erai tu, Remiel al tău?

Apropo, mie îmi place mult ceremonia asta de premiere. Cu tot felul de dregători înalți de țări, imperii, regate și de fotbal; împărați și regi, șeici, conți cu contese-n malacoave văluroase, cu mănuși până la umerii lor goi… Dar, mă dau în vânt de plăcere, sucomb de-a dreptul, când unii din voi defilează cu copii în cârcă; sau se plimbă cu ei pe gazon. Iată-l văzui pe dragul de Pepe, o inimă rarissimă, un luptător și călător cu care merită să pleci la drum lung. Sau, la fel de duios, mi-e drag să văd jucătorii, victorioși sau nu, glorioși sau nu,cum după bătălie se duc la poale de tribună și-și pupă lung iubita, soția ca un preludiu al nopții ce-i așteaptă.

Înduioșător, Cristi…campionule… Tu, madrilen notoriu dar campion de Europa cu țara ta – Portugal…