Jurnal Mascat

jmBlog LUNI 11 iulie

Fluturele lui Ronaldo

E trecut de prima oră a zilei de luni și nu pot dormi, sunt surexcitat. La căști am Vanghelis. Orice. La laptop, am terminat o scrisoare adresată lui Ronaldo. Pe care azi îl iubesc, contrar fițelor lui madrilène… Azi e portugez și-i permit. Dar, am compus un text ușor romantic,fără să mint, să fantazez, despre fluturele lui Ronaldo. Ascuns n el e îngerul Remiel,” care are-n grijă ființele înălțate.” Or, eu asta spun că Ronaldo e demult înălțat în glorie, nu la Cer, Doamne ferește! Franța va trăi o mare dezamăgire, fiindcă și-a forțat destinul. E drept, i-a ajutat și el, dar și echipa care a jucat senzațional. Fără reproș. Bazată pe exploziile portughezului după bunic Griezmann… Din păcate pentru ei Griezmann nu a mai explodat exact când trebuia. Cred că răspunderea în fața unui popor orgolios ca francezii, – fie ei cu africanii și magrebienii lor – i-a copleșit. Inhibat. Portughezii au avut elanul și aplombul out-sider-ului. ”Dacă pierd…măcar fac sport…” ar fi glumețul aforism tutelar al psihologiei portugheze la acest meci…ușor jemanfișist. Tradus în neo-dacă: miserupism…Care a dispărut la gol. Fiindcă, acum aveau ce pierde…și așa au apărut cârceii, lingorile, degajările de portar accelerate de cartonașe galbene, tragerea elegantă or clasică de timp. Iar, colegii stăteau pe tușă ca sârmele telegrafice de-naltă tensiune; ca pe blok-startere așteptând izbăvirea finală… Și, fu!

Apropo de arbitraje. Rar mi-a fost dat să văd o competiție așa de curată. Deși, bănuiam că gazdele…dar anchetele de tip EURO-DNA de la FIFA//UEFA au inhibat complet până și acel 10% pentru gazde…

PS. Discreta mea idiosincrazie față de Franța nu are nimic de-a face cu faptul că ne-a bătut în primul meci… fiindcă ne-am bătut singuri peste tot.