Blog Duminică 10 iulie

M-am trezit cu muzică-n cap. Ăsta e semn că nu am dormit căt trebuie. Câteva zile bune m-a bîntuit balcanicul ”Până când nu te iubeam” căntat de hermafroditul Storm Large acompaniat de Pink Martini. Dar luat de la Maria Tănase. Am scăpat de el re-culcându-mă de mai multe ori. Redondant… Acum mi-a invadat teritoriul cerebral, pe munți și văile brăzdate de nervi altul: Paganini…Iaca, niște Capricii numerotate, acolo. Parcă mă simt mai bine.Dar, doamnelor și domnilor cu toate aparențele mele de ins echilibrat, nu mă pot culca fără cântecul meu de leagăn Thunderstruck cu AC//DC. In pre-nopțile când sunt mai agitat pun varianta cu 2Cellos. Amuzament genial și cult. Căci, alta ludică nu mai e demult distrașie, ci chiar artă.V-o certifică acela care a scris-o

SUITĂ

pentru cimbal, clavicord şi virginal universal

lui Nichita Stănescu.

 

allemandă: prin casa mea ce trec veneţii

pictând cu gondele pereţii

îmi zboară colapşi de albastru

nichitizând un cal măiastru

şi cântă paseri sinilii:

vă sunteţi vii ? — ne suntem vii !

 

fugă : şi frunză ruptă-n trei new-yorkuri

libertizăm statui prin docuri

când londre paseri aripesc

prin aerul rărit domnesc

voievodal ceaslov ne naşte

ca un rădvan sfintele moaşte

ne poartă duşi din poartă-n poartă

la marea neagră — marea soartă

 

gavotă: mă crezi belgrade nu mă crezi

atenizez prin stele verzi

sădind efigii străinez

buldogul meu de pechinez

istambulit pe veci în crez

lovit cu trefla sa de zid

nu mă mai vrea să ne madrid

cu dimineţi la supţiori

cu-atâtea flori — cu-atâţia zori

 

sarabandă :pacific frate-al meu mai mic

iluzoreşte-mă un pic

să helsinkesc un nor de fluor

şi-apoi de trei ori doi să mor

căci paterni vin duprin aorte

ulcerotraţii în cohorte

visând polen pe-aripi de brusturi

lepidoptând în aşternuturi

că de-s viu mulţi voi zambezi

în zori de zi — în zori de zi

 

bourrée:de la ignaţi de la loyole

cântăm frottole, barcarole

amsterdameze — ochi imenşi

cu fruntea-n boabe de condenşi

ne bat pe sânge în declin

cu trandafiri de vinilin

noi donjuanăm graşi şi voioşi

hierofanţii zgomotoşi

ce ne funambulesc pe creier

tu te cutremi — eu mă cutreier

 

menuet: şi vinilin doamne vinil

venit din landuri de trotil

în carele cu resurecţii

galvanizind mulţimi dejecţii

ieşindu-ţi năsăud din apă

căci flora zilei tot se crapă

şi gura mea n-are humor

să scutur frunzele de clor

de ce nu-mi vii, — de ce nu-mi mor

 

giga : groenlandina mea frumoasă

am să te port pe sus acasă

într-un cupeu alb de berlină

să-ţi mângâiesc genunchea fină

ascunsă pe sub crinolină

să-ţi amiros odicolonul

barbarizindu-ţi roz juponul

hai moscoveşţe-mă cu flori

de-atâtea ori – de-atâtea ori

mă emineşti nu emineşti

geneva mea mă bucureşti!

Poem recitat de regretatul mare actor Eusebiu Ștefănescu

…Jurnalul continuă…Ieri s-a stabilizat vara. Sau poate numai în conștiința mea zdruncinată…de confort ambiental și ecologic. Dar, aici la Mallnitz fără ploi și mai nou fără curcubee, nu se poate. Pe măsură ce trece timpul, mă îndrăgostesc de clima locului. Mai ales că ieri mergând la Obervellach, Spittal și Seebonen am putut compara. În toate aceste locuri era cald, înăbușitor, mai ales la stațiunea de pe maul lacului… Seeboden. Am uitat că ieri fu sambătă și am fost surprins că pe-al Malnitzului mal se plimbau doi băieți de-ai noștri, Basil și Gelu. Nu era, sper, vreo scenă mioritică, – sună uite, mai bine decât ” Pe Argeș în jos// Pe un mal frumos”… sună ”Pe Mallnitz în jos//Pe un mal frumos…așa că baciul moldovan și cu cel vrâncean nu vor să-l căsăpească pe cel ungurean, …că armonie ca aici rar mi-a fost să găsesc între ei și ungureni…Aerul tare înmoaie relele…

Am vorbit în mijloc de crâng chiar despre blog și Dosia, căci Gelu și Dosia sunt fani ai blogului cum scrisei, parcă.Îi salut și pe acesstă cărare umbroasă de pe Malul râului…

După un traseu epuizant am ajuns la hotel. Au venit și simpaticii clujeni de la FANY Olezia și Fane, care la 21.00 m-au luat pe sus să merg la discotecă. Au venit pe fugă să aducă copiii.Azi dimineață au și plecat…

La discotecă, alcooluri bune, discuții, fete tinere și frumoase studentele noaste… și cochete, era să uit…, ai noștri și cîțiva nemțălăi veniși probabil la agățat…Am revenit la 3 acasă. Luat de val am fumat din cerșeală 3 țigări ALTÒRA cu filtru… așa că îmi auto-impun penitența : să fac – nu spun când …- trei ture de Mallnitz. Prima o execut chiar acum…Pa !

Astă seră e finala de la Paris. Iar mă tem de vreun atentat… măcar că acum fata mea e acasă, nu pe stadion la Paris…