BLOG Sambata 2 iulie restant

… de fapt azi e 8 iulie

Nu am mai scris de la data asta, când am reușit să compun un jurnal splendid cu poze cu tot. Reportajul da a fost minunat, ziua de rahat. De aia nici nu am mai scris scârbit de tot ce mi s-a întâmplat atunci. Pe 2 iulie. Căci, după ce am avut numai necazuri, am și uitat să salvez materialul. Exact la fine. Și, dacă nici Dan e-Îngerul meu păzitor nu a mai reușit să-l găsească, atunci cine? Mi-au trecut dracii abia azi Joi 7 iulie și încerc să mai salvez din firimituri…de memorie. Sambătă am avut mai întâi o veste rea privind un vechi process al meu. Despre care fetele mele nu mi-au spus mare lucru, au zis că e rămasă decizia în coadă de pește… m-au aburit.

 

Mi-a sosit factura la Vodafone 340 RON cam 80 de euro. Eu, care pe mâncare de fițe am cheltuit numai 20 euro. Adică, pap de 20 și vorbesc de 80… Nu mai știu care fu al treilea necaz dar nu contează…. a, da azi noapte pe la 3 m-am trezit cu gura plină de sânge. De unde să fie, ? Din creier, din gâți, din nas,…m-am speriat rău. Era o banală gingivită. Dă-i cu vitamina C, apă cu sare, apoi o vată cu suc de lămâie și gata a trecut hemoragia după vreo 5-6 ore. De azi, fără cald, totul rece-gheață dacă se poate. Se poate… La prânz mi-am luat rucascul, să mă calmez. Am luat-o pe la poalele pădurii. Superb, am cochetat cu căteva vaci. Am stat în calea lor la drumul spre adăpătoare. Apoi, le-am surprins rușinat și de tot căcate la adăpătoare. ”Păi,bine făi fetelor, e frumos ce faceți voi acilea? Pă d-o parte vă adăpați și pe cealaltăăăă…?

Pădurea era întunecoasă, stătea să plouă. Am găsit niște pâlcuri de flori și niște unghiuri frumoase, inedite.Așa am reușit după ce am trecut de hotel Uhl, al lui Maricel Pistolaș, spre terenul de fotbal. Aici, pe-aproape am fotografiat niște flori superbe, sunt artist, am și ochi și mână, fetelor…

A venit ploaia când am ajuns la biserica din sat. Apropo, preotul de aici e un nigerian mare cât un munte. Black Montain… Lumea nu a zis nimic cînd Papalitatea l-a trimis aici. Am traversat strada principală, am ajuns la podul unde se naște râul Mallnitz din pâraiele Tauernbach și Seebach.

Plouă? E, și ce ne pasă nouă//am canadiană veche… cu glugă. Pe la mijlocul drumului mă sună RTV intru în direct pe problema că Madălina Manole a făcut 6 ani de la moarte. Iar scandal! N-o lasă oamenii ăștia deloc, părinții îndurerați. Am spus că nimeni nu se gândește la copilul Mădălinei. Care intră-n viață cu viziunea bunicilor materni. Are o mamă celebră care a fost ”omorâtă” de tatăl lui, care-l crește… ce să înțeleagă bietul copil? Că e crescut de un tată care i-a ucis mama? Ce oameni? Ce egoisme funeste! Deși, iată, durerea deformaează, mutilează.

Tot azi am aflat că s-a prăpăpdit acad. Ion Ianoși, prof de estetică, scriitor, traducător… cu care eu am avut o problemă. Sau mai corect, d-lui cu mine. În care eu am vina că sub constrângere –” dacă nu o faci, te dau afară!” – am semnat o porcărie găndită de un parvenit cu pita și cuțitul în mână, pe care mi-am însușit-o cu o candoare bovină. Am fost condamnat, am plătit 5000 de euro, sunt și acum șicanat de terți. Regret enorm faptul că dl acad. Ianoși, nici doamna sa, nu au vrut să ne întâlnim, să dau o explicație omenească. M-au urât aprioric cu ambalaj cu tot.Probabil și montați din exterior. Regret enorm. Așa cum, sincer, regret plecarea unui mare om de carte din lumea aceasta. Dumnezeu să-l odihnească!

Fac ceva pași de la banca ”mea” de recreere de pe malul râului ca să mă duc la ”crucea mea”, Crucea din Mallnitz ; ca în fața ei, Crucea lui Dumnezeu Nefăcută de Mână de Om, să mă rog pentru memoria și liniștea celor doi care mi-au cicatrizat bucățica de drum de pe malul Mallnitzului. Ce credeți? Crucea era ruptă! Vandalizată! Cineva a încercat s-o rupă. Dar nu a reușit, a pus ramura orizontală pe mal nereușind să o rupă. Articulația aia din carne de pom în carne de pom a mai rămas cumva. Vandali. Cineva mi-a sugerat că arabii, musulmanii din zonă să fi fost deranjați? Eu am zis că vreo furtună… dar ce furtună să fi fost atât de puternică, și în contra mersului râului, încât să rupă ramura și să o dea 90 de grade peste cap; ba, s-o alinieze paralel cu malul ?

Sau poate a fost în două etape: prima: a rupt-o văntul, iar doi, 2. Omul a pus-o cu duioșie paralelă cu malul. Câtă dezamăgire… Dacă e mână de om, să i-o usuce Pronia, fir-ar mama lui a dracu de animal, barbar, nesimțitor, și păgân.

Asta m-a prăbușit!

ps. Nu știu, cred că asta m-a afectat mai mult decât orice. Am o stare inexplicabilă de nervi, o ură nemărginită pe te-miri-ce-și-cine… Nu cred că-mi priește semi-claustrarea…semi-izolarea asta impusă de mine…Altfel, fizic sunt bine, chiar foarte bine…