Jurnal mascat

JMBLOG Joi 30 iunie

Nu e o mască e reproducerea unui tablou de Giuseppe Arcimboldo.1527-1593.Voi continua zilnic cu lucrări de-ale lui. M-am îndrăgostit de el, când de mult, la cenaclul lui Cezar Ivănescu – ”Numele Poetului” distinsul și eruditul Mihai Frunză, a spus despre poezia mea că este ”arcimboldescă” lucru care mă flatează și azi… mai ales că așa și este…cu el semănam…

Joi, zi însorită tare. Dar nu am ieșit din casă, am studiat tema cu ”Multiculturalismul ” pe care trebuie să o sustin în fața unui grup de studenți la Fac de Turism din București. Spre seară s-a întunecat, a venit un val de frig și a plouat…și a plouat… Bigu mi-a dat de veste telefonic, să mă mut la camera single cu pat matrimonial. Cum sunt singur, patul a devenit patrimonal. De la ”pater”, frate, nu de la ”patrimoniu…”.

Am văzut meciul Polonia –Portugalia. Scorul deschis de Lewandowsky în primul minut. Portughezii m-au enervat prin Ronaldo al lor, dar în min 33 au egalat prin puștiul care face în august 18 ani, Renato Sanchez. Copilul ăsta cu coafura afro, ca Gulitt, e fabulos.De urmărit. Geluitul Ronaldo, iaca, o păpușă Barbie masculină și cretină. Ochii peste cap dați la fiece ratare…și era să rămână fără ei.Căci, a ratat fatal în ultimul minut de joc…și, a băgat lumea-n prelungiri. Culmea era să rateze și penaltiul. La prelungiri un portughez nebun din galeri, a intrat în teren să-i zică ceva lui Ronaldo.Nu se știe dacă de bine…E o prostie indicația forurilor de a nu ni se da imaginile cu asemenea tubulențe.Eu ca telespectator mă simt lezat. Știu, zic, că să nu se popularizeze momentele nesportive, parasportive, dar nici să-mi iei mie dreptul la informare. Oricum, nu vedeta din ce ăn ce mai nesuferită,plină de ifose și dampfuri, Ronaldo a fost clou-ul serii, ci altcineva.A adus succesul final, 3-5, Quaresma. Portugalia e prima semifinalistă.Același Quaresma a marcat golul decisiv și în optimi, în prelungirile cu Croația! Portugalia nu are nicio victorie până acum. Poate se repetă chestia cu Grecia…piei Drace!

… Apoi, până după 3 și ceva… m-am dedicat blogului. În fine, ajung la zi!