Joi 23 iunie

Am stat cu Bigu de vorbă ieri pe la miezul nopții. Mi-a recomandat să merg sâmbata sau duminică în centru unde e sărbătoarea Solstițiului. La unu noaptea m-am dedicat lecturii. M-am trezit, totuși, devreme. Va fi o zi fără fotbal, slavă Domnului! Am plecat.Cănd am pornit-o la drum pe aleea spre munte în poiană erau două fete, cea veche, amica mea și cred că sora ei. Lucrau cu furca adunau fânul, căci totul era balotat. Le-am fotografiat rapid nu au prea stat la poză, aveau un ritm nebun. Am întrebat în engleză de ce aici femeile muncesc la câmp? Au început să râdă.

Am urcat mai adânc pe poteca din pădure, ceva ascensiune. Sau mai precis, am întretăiat vechea pistă de coborâre care cu pantă mare se termina chiar la picioarele hotelului nostru. Am luat-o apoi pe traseul obișnuit, gară,-valea râului- Crucea de la Mallnitz, mi-am făcut cruce și am sărutat Copacii sfinți căci ei au făcut crucea nu din mina omului ci din lucrarea Domnului. Văd că lectura din Vodolazkin îmi dă elanuri creștine. Apoi, oprire la banca mea preferată. Mi-am scos maieul, am făcut plajă cam o oră în timp ce am citit. Apoi, spre centru tot pe mal, pe mal, multe fotografii căci lumina era fabuloasă,chiar dacă le-am ami făcut și alatăieri din cam aceleași puncte, dar lumina e azi teribilă…Am ajuns la minunea aia de parc, am întâlnit două fete – mai mari ca mine, cred – spre 80 de ani; se țineau bine, probabil tot plimbărețe, căci aveau rucsaci în spate. La adăpostul ăla ”tencuit”, placat cu crengi de brad printre care curge apă, mi-au explicat că e pentru astm și bronșite, stai acolo înăuntru. și inspiri, aspiri..

Ajuns la Bichlhof unde e centrul românesc, dau de o echipă aia simpatică cu maghiarii din Cluj cu care am fost astă-iarnă la Post, cărau un lădoi de bere:plecă acasă, aveau 24 de beri de adio… adiò, mă! Vă pupă tata! Am făcut ceva cumpărături alimentare: ridichia albă și lungă, afine, alune cam atât. Înapoi, pe jos la hotel, familia clujeană pleacă mâine, am băut o bere de adio, totă lumea cântă tristul adio, ce mama dracu? Numai eu rămân. Mai iau o vodkă și mă ia somnul, mă scol pe la 23 și normal, la 3.20 adorm după ce am lucrat epuizant pe computer, tot încurc la dracu memoriile astea de jurnal. Ba, am reactivat vechiul Skype cu ID-ul ”george stanca” și am conversant cu Cristina taman în Panama… Hans mânca … mi-a spus că amica Lenei Mihaela mai dă un doctorat în Spania. Femeia asta exagerează se cam sacrifică pentru bani prea mult, deh…fiecare cu viața lui…