Marți 21 iunie 

Ziua Solstițiului de vară. Crește ziua, crește lumina. Culcat pe la 23, m-am trezit chiar la 5.30, și nu la 6.30 ca de obicei. O fi de la Solstițiu… Am luat nerăbdător glicemia. Căci, aseară am făcut doar 35 unități din insulină bazală. Prea puțin. Am avut 190. Am mâncat în cameră la 6:30, salată și pâine cu unt și am făcut Ins Rapidă- 14, nu cred că a intrat toată. Ba, cred că prea puțină. Peste 3 ore, aveam numai 181. Să-i ia dracu. Dar nici nu mai am curaj să-njur. Fiindcă și seringa, aparatul de insulină rapidă e pe sistemul celor trei distruse… aia în Fertigpen (Inglobată) s-a terminat chiar aseară…M-am culcat la loc, m-a luat somul; la 10.30 nu știu cine m-a sunat, că bine a făcut. Am luat din bucătăria pustie lapte cu corn-flakes.

M-am pus pe scris. La 14.30 m-am oprit am vorbit pe Skype cu Olga Balan. Era acasă cu mama ei. Nu s-au arătat, zicea că sunt prea decoltate, aspectul ăsta l-am uitat…Pa, Olguța! Am luat-o prin natură. Tot satul cosește cu o frenezie stimulată și de vremea stabilă. Dimineața însorită chiar e foarte rece. Acum, 14:30, cum ziceam, e plăcut. Nori amenințători și miștocari își bat joc de noi. Nu e nimic, e chiar o zăpușală timidă. Alarmă falsă. Am tras două ture: hotel -alee Munte-retur-Gară-retur – Seebach tal în amonte până la prima bancă-retur, hotel – alee munte- retur…gata. Am urcat, am lăsat rucasacul și umbrela, pantalonul lung de trening cu ideea unui repetir și m-am mai pus pe scris. Mai iau o repriză de mers – în șort și tricou – și apoi mă duc la o supă și ce o mai fi. Sper nu dau de ceva tentant, de vacă…Dar nu, eroare. E abia 17.00. Mai fac o tură. Bigu mă cheamă la fotbal… să mă uit… pe la 19. Revin la hotel după două ture Edelw-alee munte- retur-Gară-Edelw -al munte,1/2 că nu mai pot!!! OOOOOoooof, gata!. La 18:00 mănânc …de prânz. Apoi încep meciurile, nu mai plec nicăieri sunt deșelat.

Doamne ce vâj superb cu cositul, totul colcăie, e vivant. Alături de hotel e o pajiste pe care o blondă tânără lucră cu mașina de tuns iarba, nu ca vecinii cei bogați cu tractorul care trage cositoarea. Pe tipă, cred că vazut-o și anul trecut în aceeași ipostază, dar la distanță spre munte, acum e în colțul nostru. Când s-a uitat la mine i-am spus zâmbind că nu am de gând să dansez cu ea vreodată; mi-e teamă, e prea forțoasă…Deși, are grația tinereții muncește pe brânci… Se simte în aer peste parfumul de-a dreptul mistic și mirific al fânului, o disperare a luptei cu natura, una existențială. Hectare întregi de fân sunt tăiate în căteva ore. La noi, bieții cosași din Maramuraș trudesc cu săptămânile pe aceeași suprafață… Oricum spectacolul e unic, miroaznele la fel. E ca o sărbătoare când privești. Când privești… Și,precum mirosul fănului cosit mă tot băntuie prin cîmpia minții diverse capete de versuri cum le zic eu. Să expectorez unu :”Sunt turmentat de damful fânului cosit din zori…”

Apropo, mi-a venit în cap o sintagmă bună petru un titlu de carte: ”Ghiață la mal”. Particularizând, Ghiață la Mallnitz…

Apropo, când am plecat deunăzi cu Bigu la Spittal ne-a tăiat drumul o zveltă căprioară. Drăguțe meleaguri… și apoi, dintr-un lăstăriș, deși stingher, ne sfida un pui de vulpe…

Apropo, mai trag un pui de somn…