Duminică 19 iunie 

Zi cu nori grei, ceață. Michael Rusnak mi-a adus două seringi de plastic mici ca pentru pisici de la un veterinar din zonă. Era simplu dar eu nu știu să fac injecții d-astea dacă e acul infectat, dacă fac flegmon? Am vorbit cu o familie de români din Cluj și domnu Dan are diabet, au vorbit prin sms cu diabetologul lor o asistentă a marelui prof Hâncu… cum să transform gramele de insulină unitățile în gramele de pe gradația sericgii, amănunte multe și enervante, oameni drăguți…E lung și plictisitor a pune pe hîrtie. A căzut si varianta că miercuri ar fi cineva la Tăsnad și să trimită doamna insulină de la Buc, prea complicat. Oricum cu energiile mele negative am electrizat toată sufrageria. Mă simțeam ca un rahat, micuț și umilit. Parcă eram fata aia complexată din Hortensia Papadat – Bengescu, căminista, insă așa de insipid și ignorată de vecie încât simula boli, leșinuri doar – doar or lua-o și pe ea în seamă; crea evenimente penibile ca să se remarce. Și, peste toate puneți febra meciului decisive cu Albania de la CE. și mai ales rezultatul ei final.

Pun cronica, destinată zilei de marti la Click, în formă de scrisoare :

<< Dragi Tricolori …eh, dragi pe dracu…! Să vă țin un logos despre ”albanizarea fotbalului mioritic?” Sunt prea mâhnit de ce s-a întâmplat la turneul european. Ne-a umilit Albania, mă?! Al – ba – ni – a! Știți ce e trist? Că noi venim din sus în jos…jos, tot mai jos… Nu am ce să vă reproșez: atâta puteți! Are dreptate Iordănescu, viitorul antrenor la Nașională…ați jucat mulțumitor. Eu zic însă, pentru nivelul vostru. Mai ales, la meciul cu Franța. Eu sunt satisfăcut de jocuri și de rezultate…Se putea și mai rău. La urma-urmei, am scăpat onorabil, chiar ofticați de Franța.Și, după atâta amar de ani, trebuia să ne bată și pe noi odată, doar odată-n viața ei, Albania. Au făcut-o nu la un amical, ci în grupa europeană. De unde ne-au și expectorat. Vorba, tot a clasicului Puiu, ”noi nu ne reproșăm nimic… Și să știți că …” nu e o seară așa neagră cum o vedem noi…” Citate…Am și eu dreptate căci privind înapoi, nu odată am scris că dacă ne calificăm cu ce echipă mergem la Euro? Că asta fu bună doar pentru atât. Și, uite ci-n te bate: Albania!

Orișicât, noi presa exagerăm, mințim, umflăm, dramatizăm. Da, presa a cârcotit mereu, și a stricat tot. De fapt, vă spun eu, presa a pierdit meciul! Jos ziariștii, huuoooo ziariștilor! V-a bătut Albania, rușine să vă fie, înghiți-v-ați pixurile, stilourile, tabletele, laptopurile, de amatori perdanți. Cu articolele voastre critice, cu scandalurile, sugestiile voastre ! Că FRF geme de ziariști pricepuți, luați din redacții, competenți și cu salarii ca vârful Titikaka. S-a văzut! Cu Albania, măi?! A tot ținut-o ”aiurea” cu Budescu și Alibec; nu a mai insistat nimeni nici Ferefeaua la Radu Ștefan; Andone fu băgat cu forcepsul. Deși, e singurul care trebuie să rămână… ba, nu, și Săpunaru ! Aoleu, să nu venim ca guvernul ”#Colectiv” cu o echipă de tehnocrați că ne termină. Dar, eu l-aș mai ține la Naționala asta pe General. Are experiență. Și d-aia, și d-aia… Că vă luați nedrept, voi ”maxmedia” de acești băieți bravi, buni la sapă, prășit, deratizat, vidanjat, oricum nu la fotbal mare: ca Chipciu, Prepeliță, Stanciu… Ați dat Țării cea mai neagră Duminică a Rusaliilor. Rușine, Națională a Pierduților !!! PS. Recunoștință veșnică bravului DNA pentru propășirea fotbalului autohton>>.