DUMINICA 15 mai

Suntem, eu și Lena, la Hotel Perla Oltului pe Valea Oltului. Agapa cu colegii de facultate… Am ajuns în ziua de vineri sub imperiul ploii. Vineri, am avut cina festivă, efuziuni, pupături, intensitate de emoții. S-a vorbit despre o colegă care a luat-o razna a văzut-o tot natul la Măruță, o emisiune tabloidă. Trăia cu fo 20 de pisici. Mizeria maximă. Compasiune, eu am iubit-o pe C Ț. Am fost colegi de grupă, ea-mi dădea cursurile când lipseam, am iubit-o cu o exemplară colegialitate, apoi a fost la ICRAL Giulești sect 6, eu architect șef, am vrut s-o iau la mine dar nu era membrache de partid. I-am spus că nu se poate că nu e membră… După revoluție, eu doar ieșisem din Jilava și mă credeam erou de căcat, am trecut pe C Mille unde era sediul central al ei, și din balcon a inceput să strige la mine, pe când, repet, eu mă umflam de erou. Mă acuza că sunt comunist și că am îndemnat-o să intre in PCR. Față-n față s-a domolit dar m-a lăsat pe gânduri comportamentu-I labil. Apoi,să nu uit prin 86 mi-a evaluat casa de la Cișmigiu pe care trebuia să o cumpăr, iar după revoluție m-a ajutat pentru ex-amicul Ionescu-Muzicuță să -și cumpere casa în timp record, altfel o pierdea – vreo 10 mii de mărci! – așa cum din neamprostismul lui, al lui Cornel a pierdit pe vecie și prietenia mea. Dormea la mine acasă in sufragerie copii se trezeau de vreme și mișunau deranjându-l pe Domnu Ionescu. Ia animalele astea de aici, mi-a zis magafaua. Idiot. Mărlan. Mitocan.

Defunctul Vali Sterian a încercat să ne împace chemîndu-ne la o emisiune de-a lui. Inutil. El și Moțu, doi oameni care fac parte integrantă din tinenrețea mea rock din care nu vor dispărea nicidată, au reușit însă a ieși din inima mea. Moțu cu invidia exprimată prin a critica lașitatea mea dintr-un anumit moment al Revolutiei relatat de viitoare sa nevastă, dna Vladimir, lașitate pe care mi-o asum, dar fii, bă, și tu în situația aia, jos pe trotuar și cu bastoanele politiei la nas, și bocancii lor negri la plex; fără ca el să fi fost în stradă, pe baricade un minut… Chiar, iată ce constat despre foștii mei prietni apropiați, Mircea Aldea și Muzicuță: că au ajuns foști după ce le-am salvat casele de la confiscare și naționalizare pe cănd lucram la Primărie. Halal prieteni. Nu am niciun regret. Mereu au fost niște profitori. Oricum, e gata tot. La 70 de ani, peste cam un an, trag obloanele, și nu mai accept nicio împăcare tardivă… Căci, bine a zis Zaharia Stancu că e bine ca la bătrânețe să nu te mai cerți fiindcă nu mai e vreme să te-mpaci. Mare pagubă pentru niște loaze… profitoare și nesimțite. Dar, hai…!

Aici, la Căciulata, m-am întălnit cu NJiv din nou, cu PeT și cu prorietarul stabililmetului Mircea P. Seara de vineri a plouat masiv, am stat mai mult în zona aerisită dintr-un soi de cramă acoperită, la taclale cu Lil Za, venit și el, decât cu colegii mei.

Sâmbătă 14 mai în prima parte a zilei a fost o vreme minunată. Am plecat tot cu Boss la mânăsirea Turnu și apoi, surpriză,la Cascada Lotrișor o nebunie de cădere de apă, cu Jean colegul de la Craiova fost dir de Inst de proiectare și soția sa, doctorița. La prânz ploaia ne-a băgat în hotel și acolo am rămas pînă acum dimineața de duminică. Acum când scriu după ce am făcut bagajele. Concluzia, nu prea am socializat, m-am ferit de meancolii care-mi dăunează. Am stat la masă tot cu Boss și cu alt oltean Ilie. La aerisirea pe terasă am mai conversant cu Fl Enă, fost director parcă la Carpați, un ins și el preocupat de istorie și religie.Tatăl lui a fost primul meu șef de șantier la Chiajna, 1971. Mă opresc aici e 7:20. Soare semi-senin. Cobor la cafea Lena doarme duios…

Mulți colegi déjà pleacă eu stau să luăm fetele familiei Zam spre București. Mai căștigăm o juma de zi. Mă bucur de terasa apartamentului care mi s-a dat și de care chiar sunt încântat… urmează… Duminică au plecat cam toti. La 11 eram doar eu, Lena și Șerban. Am plecat la Li Zam la Căneni. Un grătar rapid și o tuică. Era prezent un văr de-al lui Zam care mi-a spus că la el undeva lângă Drăgășani e retras Petre Magdin. Culmea e că azi noapte atăt la DIGI TV cat și la Rtv am văzut pentru prima dată un tanăr comentator grăsut si brunet despre care am dedus fără dubii că este fiul lui Dragomir Magdin amic, și ziarist la Sc Tin, de mult decedat și văr cu mai celebrul musician și om de tv Petre Magdin. E, uite că azi dau de Petre.Am schimbat căteva vorbe la telefon fiindcă era precipitat și cu plecarea. Pe scurt, da era vorba despre fiul lui Dragomir care a murit certat cu Petre dar care l-a îngropat la Bellu, pentru ca apoi rudele lor din Banat să-l transfere undeva, la ele-n curte, ca să-i vadă mormântul pe fereastră…! Straniu dar credibil…

Bref… vom mai vorbi.