Marți 7 iunie

Metoda cu insulina rapidă e ciudată. După hipoglicemia de ieri de la 15 și câteva pahare de țuică luate până la 2 noaptea, la trezire adică la 11.30 dim am avut glicemia 88! Am băut apoi, cafea fără zahăr, ceai la fel, am mâncat două cutiuțe de brânză, un cerc de lebăr, două cuburi de unt cu o bucățică de pâine și la ora 15 aveam 240…Am făcut Insulina rapidă IR 14 unit. care m-a adus la ora 17 la 80 glicemia…Incredibil de bine. Ar fi să mă opresc la 14 unități IR.

Pe la 14 a venit Tibi la mine. Când să mă ridic să-i deschid s-a rupt scaunul de plastic cu mine, noroc că nu am căzut pe spate. Ce semn o fi? Aveam o criză la stomac așa că a plecat singur acasă, deși eram invitat la ei, la Guttenbrun. Spre seară, după chinuri două ore m-am potolit, am mers la plimbare pe aleea spre munte, am cules floricele, căci a te apleca e o mișcare bună cum e rugăciunea pe covoraș la muslulmani, care de ieri sunt în Ramadam… a tras iar o ploicică de munte, am coborât la masă. Ploua tare iar. Cină scurtă cu orez fiert nesărat și legume fierte, supă, legume prăjite, nu mai pun gura pe brânză, carne, doar lapte sau iaurt cu fulgi ca azi-dimineață, uitasem. Voi mege iar pe jos. După incidentul cu scaunul, alt semn. La plimbarea pe aleea spre munte către Obervellach am surprins un sfert de curcubeu. Ce să fie?

Azi am scris pentru Lena textul despre satul ei, am mai ”epistolat” despre nu mai știu cine… a !, Dan Adamescu. Merg la plimbare, tot pe Aleea Muntelui, așa o s-o numesc. M-au deranjat din reverie pompierii mallnitzeni care au chiar la buza codrului un poct de pregătire//antrenament. Nu am vrut să casc gura la ei, am plecat și pe dreapta spre Obervellah am văzut departe bucata de curcubeu de care pomeneam ca superstiție. Mi-am luat ceva ușor, orez, legume în cameră.

La 20:15 am văzut pe fereastră un apus splendid printre nori. Mai dau o tură până la gara și mă bag la lectură spre somn…