Blog SAMBĂTĂ 19 august

Jurnal mascat.

Primesc o observație , niște observații colegiale privind articolul recent dedicate Andei Călugăreanu din CLIC, de la Oct Ursulescu. Public mai jos articolul, apoi critica și comentariul meu. Sper ca Tavi să nu se supere…

<< Dragă Anda Călugăreanu

Ție , draga mea prietenă, nu-ți pot face un articol ”In memoriam”. La 25 de ani de la plecare. Nu pot. Încă. Poate la o sută de ani. Dacă mai sunt viu. Mi-e un dor nebun de tine. Și de Moțu acela din anii ’70; și de Tufi, chiar dacă cu el te-ai certat și v-ați despărțit chiar dacă Ioana…mă opresc. Pentru mine râmâne partea aia frumoasă, extatică a tinereții noastre. Aia cu trupa ludică așa-I spun eu. Cu Andu Bocăneț, pe care l-am prins destul, dar nu foarte; cu Doina Levința. Cu Cornel Patrichi care era să mă pocnească la Taverna din Mamaia, fiindcă nu știu ce poantă am spus și l-a atins fără să vreau…Cu Cornel însă nu am fost niciodată supărat… Și, apoi voi trei Anda, Moțu și Tufi, în marile showuri ”averty”-ste ale lui Andu. Care ți el s-a dus de mult.Tu ai mai prins post-revolușia , ai terminat facultatea de teatru.Ai jucat teatru cu Mălăle. Ai lăsat muzica ușoară, care nu prea te aranja, pentru r ock, unde ai avut satisfacții mai mari deși mai puțini bani. Ai fost și ai rămas o mare vedetă. Un mit. Mă doare că niște ziariști veroși ți-au făcut dușmani degeaba. Au xperimentat pe soarta ta, pe moartea ta. Publicitatea făcută dispariției tale fiind nestăvilită, experimentalistă și ordinară. Nu meritai asta. Oamenii de bun simț – au mai rămas căteva exemplare p-acilea… – s-au supărat pe indecența publicității, pe spectacolul lugubru de la funeraliile tale. Azi, obiceiul brevetat s-a extins ca o molimă și la tv. Un dezastru plăcut ochiului ignorant. Ți-am spus asta ca să știi.

Ei bine, cam tot aceleași erori s-au petrecut și cu Ioana. Ades fiind mediatizată cu lucruri mai puțin agrabil copilului tău.Mă abțin să-ți spun. Nu pot ști eu cum e să te naști copilul unor vedete și să ajungi de mică pe străzi, la mila publică.Vai de soarta ei! Mi-e o milă abisală de Ioana, de soarta ta, de soarta ei. Nu știu sub ce zodie s-a născut copila ta. Ce blesteme, de unde…căci nu am nicio explicație logică privind soarta ei. De aceea devin mistic, esoteric… orice numai realist nu. Căci, re-re-repet nu știu de unde-i vin nenorocirile astea. O știu de când te-am vizitat la casa nouă din Moșilor. Era o năbădăioasă, neascutătoare dar avea cășiva anișori. Copiilor prea cumiți, fără temperament li se cam spune popular ”blegi”.Ioana era vioaie, inteligentă. Ce-o fi avut Pronia cu copilul ăsta , de a l-a dus acolo unde este acum?

Mă iartă, Ancuța că acum la 25 de ani de la plecarea ta, – era chiar de Sfântă Mărie – am îndrăznit să-ți spun niște adevăruri. Mă opresc. Și, te plâng… >>

 

Octavian Ursulescu

către mine

Vezi ca eu te citesc cu interes si atentie? Fosta mea colega mai in virsta de la D. Cantemir n-a trecut la rock, ci la FOLK, o stii mai bine ca oricine, ti-a scapat din goana condeiului. Si oricit de ”cenaclist-flacarist” ai fi, e clar ca dupa parasirea muzicii usoare pentru un gen, totusi, mai de nisa (cu toata popularitatea uriasa de atunci a folk-ului), n-a mai fost niciodata vedeta dinainte. Motivul e simplu: inainte avea slagare scrise pentru ea de creatori reputati, iar ea nu era o compozitoare la nivelul celorlalti corifei ai folkului, dovada ca nu exista nici un hit folk care sa-i apartina.

 

Eu, către TAVI Ursulescu

 

Ai dreptate,Tavi, dar ea, Anda, se simțea așa, mult mai bine aici..Ea a schimbat mediul nu musai genul muzical. Corect, Anda a pierdut în, popularitate, i s-a mai dat și-n cap…ca trădătoare,dar ea se simțea așa, mult mai bine aici…și-a asumat decizia. Mai ales că, acela care a îndemnat-o să părăsească lumea muzicii ușoare a fost Pittiș. Împreună cu gruparea noastră. Cu Tufi, Chifiriuc, subsemnatul, C. Ionescu, amicul nost’ vechi…, Bădulescu-preotul de azi, Dan Aldea, Bibi, Mișu. Care, știi că disprețuiam muzica ușoară ca inactuală și subodonată politic deși și cenaclul lunecase p-aci…Noi încercam să definim un concept: gândirea rock.

Estimp, în lume Rockul avea enciclopedii, tratate sociologice luat în fff serios ca fenomen, ca știință. Apăruseră deja conceptele generației: Cultura Media lui Kellner din câte știu coleg cu Andrei Marga la Școala de la Frankfurt, și mai ales Contra-Cultura. Eram, suntem rău în urmă. Păi, ce să mai zici când cartea despre consum(er)ism, ”Societatea de consum” , scoasă-n 1970!!!, a lui Baudrillard s-a tradus la noi abia acum câțiva ani, când a apărut și aici fenomenul. Noi fiind aflați, monșer, în plin postmodernism, voila!

Revenind la Anda, păi, eu m-am opus venirii lui Alifantis în cenaclu, fiindcă p-atunci cânta un soi de muzică ușoară. Din aceleși motive, Alifatis nu l-a înghițit ani de-a rândul pe Moțu, deși au sfârșit prin a fi apoi toți trei, și cu Bertzi, frați de lojă masonică.

Apoi, aducerea de către mine a Adrianei Aush de pildă , mi-a atras oprobiul lui Moțu. Și, solidar, a lui Ciocu Vintilă, care apoi îndrăgostit lulea de tânăra evreică târgmureșeană, studentă la Cluj, făcea naveta săptămânală pentru un concert împreună la TNCj…

Și, asta, trebuie s-a știi, ”nebunia” Andei a explodat după revelațiile avute la audițiile noastre în comun din Blood , Sweat, & Tears – Academicienii rock, le spuneam – din care Anda și cântat cu mai puțin succes.

De aia am zis rock…nu din greșeală, ci din subconștient…

Zici de scăpările mele? Chiar nu știi, Tavi, ce înseamnă să scrii zilnic din 2009 până azi ? Iar în perioada asta, recent, m-am omorât cu cartea care e o culegere de articole ; am umblat cu nevasta prin colecția din Giulești, din pod de la mama. În fine, a ieșit ”Pionier în Pop, Rock Folk.., Slavă cerului.