BLOG scris Luni 16 aprilie 2-a zi Paste

Finală într-o Budapestă pestilențială

Vinerea de dinaintea Floriilor, 7 aprilie a fost meciul de handbal-fete CSM Buc vs Ferențvaroși – scris fonetic, pe românește! – la București; terminat în forță cu 5 puncte avans pentru ale noastre… Returul, că despre asta scriu acum a fost jucat la Budapesta. Le-am bătut și aici… Nu prea e caz de mândrie națională exagerată, pe gândirea clasică, echipa noastră fiind un amestec de doamne străine. Unguroaicele mai de-ale casei, dovada că antrenorul lor, la time-out le vorbea numai în maghiară. Al nostru, un Nordic – engleza. Și, totuși publicul budapestan a dat dovadă de mult mai mult patriotism. Și, încă unul cald – plin de omenesc dar inedit, demn de dat exemplu nu pe toată Europa ci în întreaga lume!

La meciul din București șeful galeriei, cel cu megafonul și cu textele și cu momentele psihologice de scandat a fost chiar dl Petrache Alin, șeful CSM, președinte. Care a demonstrat că s-a cam dus era în care prezidenții stăteau și belfereau prin birouri federale și avioane internaționale. Nu, ei deși nealeși democratic ca șefi de galerie, ci numiți de Partid… au coborât – jos sau sus ? – în galerie. Dihotomia jos//sus s-a născut însă în ziua pascală, la retur, când ”jos” a devenit ”și mai jos”, derizoriu//jegos// barbar. . demn de populațiile migratoare…. Căci galeria a venit cu golănia…Maghiară, budapestană, că nu poți incrimina un neam întreg – cum o fi ea și din ce cotlon hun o fi, galeria zic, nu a găsit alt mijloc de a încuraja echipa decât aruncând în portărița româncă !!! – că e și una străină – da, doamnelor și domnilor!… aruncând pe portăriță – un recipient cu PIȘAT!!! La țigani asta este excluderea din trib, devii ”spurcat”. Să fie și la maghiarii din galerie aceleași obiceiuri? Culmea e că exlușii erau chiar ei, au pirdit meciul!

Măcar lichidul acela o fi fost colectat de la strămoșii cailor cu care mongolii lui Attila, azi cu pretenții europene, au venit p-aicea cu antricotul sub șa…? Asta e civilizație europeană! E țigăneală? Ce să fie? Că, sport nu mai este! Ba, în curând are loc și Finala de 4. Tot la Budapesta. Sper ca de data asta, la meciurile noastre, galeriștii locali să nu vină cu vidanja națională roș-alb-verde …

Am, totuși, o întrebare pentru oficialitățile române. Care și-au pus batista pe țambal și totul a ajuns normal gândnd probabil, cam așa: ”Ce mai contează? Le-am bătut, suntem bucuroși!”

Întrebare: Dacă o echipă din SUA , Franța, Rusia, Germania pățea așa ceva, credeți că și ele ar fi pus batista pe țambalul maghiar? Adică, ar mai fi revenit la finală într-o Budapestă pestilanțială?

Întreb și eu, nu fredonez Ozosep…

 

17 aprilie – A doua zi de Paște. continuare.

Da, iar am făcut pauză. Dar în zona postului eu am ținut un fel de post pe blog. Nu la scris ci la blog, că de scris am acoperit săptămîna cu articole Dragă… Nu sunt confuz, nu prea mai știu ce să fac sunt ca un tumentat, culmea înainte de sărbători, nu după ca toată lumea. Că și atunci din noaptea Învierii – apropos, Hristos A Înviat! – nu am băut decât o sticlă de vin ”Soare- Vinarte” de la prietenul Faleschini. Grazie , caro Sergio. Atât! Și , cu masa, la fel . Cu prudență, cu teamă, chiar. Și, cu toate astea am atins glicemii –record . Spre 300… Nu le fac publice ca să nu devin un exemplu negativ pentru diabeticii din cartier…că la glume sunt bun, bag seama…

Dar, să nu uit. Când să plec pe Val Prahovei, pentru un comision, Florin vărul și șoferul, a avut un drum de făcut. M-am trezit pe bd Mircea Vodă la no 34, cam față-n față cu Biserica DOBROTEASA.

La BUCHETINO. Am intrat și am avut o senzație de bine din prima. Las florile, căci despre ele era vorba, dar tot magazinul (2 camere) e tapetat//tapisat cu sticle de whisky, cognac, gin…vin băuturi fine. Cu ambalajele având designul cunoscut, consacrat al unor mari branduri. Ei bine, așezarea lor, în décor, e de-a dreptul fabuloasă. Am exclamat aproape țipând că mă aflu într-o expozișie de artă. M-a primit Elena cu un zîmbet de primadonă … Patroana, mai dicretă Adina mi-a urat apoi bun venit. Mă simțeam ca un prinț, într-un regat de flori cu arome de cogniac vechi.

Uitai de florile pentru care venisem. M-am trezit deci, într-un ambient îmbietor. Un magazin cu un gust perfect după cultura mea. Răutăcioșii ar face aluzie la cultura mea alcoolică… niște boi, imbecili limitași la cultură șii la orizonturi…  Aici nu e vorba, monșer, atât despre conținutul unor sticle, ci mai mult, preponderant , despre arta ambalejelor, a armonizării lor …ARTĂ, amicilor, dacă vă spune ceva cuvăntul ! Iar, florile sunt ”capacul” supreme, care se pune peste ceva splendid, Moțul, aș zice, Vârf. Top! Iată cuvîntul!

O canapea dint-un prietenos pluș, te îndeamnă să zăbovești aici la o cafea, la un pahar de coniac sau whisky și să privești buchetele de flori. Care ajung ca daruri expediate cu mașina până în cele mai îndepărtate colțuri ale țării…La Constanța urma să plece buchetul cu care m-am fotografiat, ca dar pentru o iubită…fericită. Căci nu poți plânge, frumoaso!, eventual decât de bucurie, //surpriză//emoție când vei strânge-n brațe acel buchet imens și frumos de trandafiri roșiii expediat de Iubitul tău… Zău, numai pentru estetica acestui buchet zburător, și m-aș mai îndrăgosti odată…de soția mea…