BLOG Duminică 24 iulie

Jurnal intim…

"Intimitate” – foto Internet

…nici extim, nici mascat, nici nimic

În ciuda unei zile minunate, însorită, luminoasă, am început-o rău fizic.Am mari problem cu stomacul. Apoi, și sufletește. M-a sunat din BucureștiRăzvan ” Boantă” unul din liderii galeriei Rapid. Nu mai e nimic de făcut! Totul depinde de Federație. Și, acolo cine să iubească Rapidul? Câți oameni sunt rapidiști de acolo, nici măcar nu-i mai știu pe cei noi.Doar pe ziariștii 12 la număr, majoritatea pupinsteliști… M-a apucat plânsul. Rădeși dișmani! Ascult aria lui Soleig – Grieg și altele cu Mirusia Louwerse-australianca, apoi, tot cu ea Ave Maria, …deprimante…down -uri …cred că trec la I’v Reather Be a Blind cu Etta James și cu iubita mea Beth Hart; finalmente bag Tatiana Stepa cu cântecele ei maximum-deprimante, compuse cu conștiința că se ve duce, biata… Țin minte că, la ultimul ei disc, am făcut chiar o glumă sinistră. I-am spus ăn direct la RRA, la Partoș, că muzica sa e atât de deprimantă încât ar trebui ca-n ambalajul CD-ului să vâre și un rudotel…pe bune.

Mă căuta Dosia și a trebuit să cobor la recepție … m-am făcut de kakao eu ”însumi” cu ”plânsu-mi”…rima favorită a dragului de Adrian Păunescu …

Rapidul meu – trage să moară

Nu plâng eu chiar așa ca un idiot, nici ca un fanatic obtuz care nu mai are altă cultură decât cea a Rapidului. Dar eu o am ȘI pe cea a Rapidului. Și o am în sânge, de la tataie Gheorghe Crăciun, de la tata Marin Dumitru, de la Giueștii-Sârbi al copilăriei mele.

Moare ceva în mine! Se răzvrătesc toți: tataie, tata, Giuleștiul, liceul ”Dna Stanca”, colegii de copilărie Gelu, Ionel, Ana Antonia de șsoală primară Tudorița bunica lui Alex Ioniță 2, Angelica Pană, Tudorița Stoian, Titică… Gică ”Africaia” dus déjà…;colegii de liceu: Sandu Voicu, Aurel Moga, Papy Șerbănescu, Vișan Bogdan, Johnny Dumitrache, Mircea Pârneci, Enescu, Graure Marin,Sorin Pasăre, Mihai Szebeny, Marian Nadler… sau Cristi Rădulescu, Pisoi Filip ăia mai mici cu un an … Doina Negulescu al cărei tată lucra la club…dacă unii dintre ei nu au și plecat déjà… Și, nu vreau!!! Refuz!!! Urlu isteric, nu pot suporta ideea.

AUuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!Doamneeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!

 Nu vreau să aștept încă 5-6 ani ca să revenim în prima Ligă, poate că nici nu mai apuc momentul, cum poate nu apuc să văd ce va junge nepoțica mea în vârstă de aproape un an…

E o tragedie!

Văd că, din alte motive, desigur, și dl. Răzvan Boantă e de acord cu mine. Iar ceea ce spune Ovidiu Nahoi, distinsul meu coleg de presă, aristocrat rapidist, nu mi se pare aceptabil; el vrea un demn, țapăn și dârz ”punct și de la capăt”! Era un proverb oriental adoptat și de noi de Anton Pann: ”Pân’ la anu’, ori măgaru’, ori samaru’, …. Într-un an nu se mai alege nimic… dar în cinci?

Ovidiu frate, în cinci ani de ligi inferioare – nu mai zic că s-ar putea demola//reface și stadionul – suntem rași. Dispărem. Pierdem identitatea. Rădăcina. Suporterii, azi bolnavi de Rapid, se vindecă, se erodează, îmbătrânesc, dispar, rămânem singuri… Noi vrem Rapidul se azi, nu o clonă cinică. Hai să facem AZI, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu presiuni în stradă, peste tot, așa, singuri în fața lui Dumnezeu, ce nu mai putem face peste 4-5 ani!

Dar, chiar zevzecii ăștia care conduc fotbalul și țara, chiar sunt nesimțiți la un femomen social de masă? Ei nu pricep că un campionat fără Jiul Petroșani, FC Bacău, FC Brașov, Farul Constanța, Petrolul Ploiești, UTA Arad, ICO Oradea, U Cluj,… Rapid Giulești nu are niciun farmec, nu umple nici o peluză decât la un mare derby ? Nu se vede ce a ajuns Naționala?!

Din păcate,sunt pesimist, nu mai dau vina pe nimeni, nu mai aștept milă, de la niciun Mesia Rapidist sau vreun miliardar excentric care să vină pe ultima secundă și să ne salveze. Aiurea, scenariu de filme idioate pentru cretini creduli. Vezi, Doamne, ștreangul e de gâtul meu și vine Cavaleru’ Pardaillan călare pe un cal alb,cu spada-n mănă, cu bicepșii gomfați, taie funia și mă fură… și totul se terminaă cu bine. Vreau doar filme care se termină rău. Că asta e soarta echipei copilăriei și – la urma-urmei – a vieții mele, azi amărâtă rău. Rapid trage să moară…

 M-am întâlnit cu o familie din Timișoara aici la Seeboden, pe malul unui mare lac. El, cunoscător. Mi-am amintit cum brodește Diavolul lucrurile; că nu e Mâna lui Dumnezeu aici. Poli, sora noastră! ”Poli și Rapid se iubesc la infinit!” se striga de către Galeria Rapidului pe vremea lui Mincea Geamgiu’… Noi, fără vreo dușmănie, i-am retrogradat de două ori… împotriva sufletului, a inimii,” contre-coeur” … și am rămas frați. Acum iată, vine răzbunarea, vine realitatea, vine viața…vine Diavolul.Poli vrea să ne ia locul.E dreptul ei cu dreptatea noastră.Că norocul nostrum e unul ieșit din seceră și ciocan, cu ape minerale otrăvite. Și noi sucombăm dintr-o boală asiatică, de apă min…cinoasă, paranoică și nedreaptă. Huo!

Rapid trage să moară…

Gata cu OF –urile sincere, cu plânsul meu înăbușit de durere, poate pe umărul vostru, prieteni… S-a terminat cu Jurnalul intim…mă ascund din nou, trec la mască… una de sudură, chiar…

 

 

 

 

(Dum. 24 iulie 2016, Seeboden, lac Milttsättter, Land Karintia, Austria)