Miercuri 13 aprilie

Ieri am rămas la Umberto Eco… voiam să încep o frază și scârbit m-am oprit. Oprit, nu opĂrit… deși mergea și așa… Umberto Eco: „E invazia imbecililor. Televiziunea a promovat Prostu satului faţă de care spectatorul se simţea superior. Drama internetului este că l-a promovat pe Prostu satului ca purtător de adevăr”. Cam pe aici se situează și cei 33 de corifei ”mis-catedraliști”. [Iată un termen nou : ”miscatedraliștii” sunt cei cu o adversiune față de catedrale… procedeu extins de subsemnatul după Michel Onfray cu al său ”mislamism” care înlocuiește pe ”islamofob”].

Nu că ar fi imbecili cei 33, nici vorbă, ci doar că s-au pus în situația imbecililor lui Eco. Folosind un clip, implicit și Internetul lui Eco… Diagnosticul real, pus de mine e acela de ”epuizați”. Ca artiști, ca mijloace de expresie. Adică, secați de creativitate. Da, sunt… dar mai degrabă au fost! Ei pot simula faptul că ar fi purtători de adevăr…le convine postura. Lor, Epuizaților…

Marea mea dezamăgire după Leșe este însă dl Victor Rebengiuc. Simbolul țăranului moromețian interbelic, obidit, umilit și chinuit precum biblicul Iov, așteptând ”Șimairăul”- modul comunist de proprietate. << Cum să se dea, bă, el cu ”ăștia”, Cocoșilă ? Vezi, bă, prostule și tu : una-i filmu’, alta omu’. >>

Sunt abătut, presat de posibile belele. Optimismul zboară la piciorul broaștei. Mă tot ”repar” cu Mezzo și YouTube. Bine că afară e frumos, dar prefigurând vechile canicule… Azi, după ”Cetatea ereticilor”, reiau lectura la ”Pensare L’Islam” al lui Onfray, nerăbdător să trec la cartea pe care, în fine, am primit-o azi ”Semiluna și haosul” de Oliver Roy – ”politolog francez specializat în Islam ”, Nemira 2010, trad Ion Doru Brana. Era să uit, ieri m-am văzut cu Lucian Ionescu, rapidistul, acum PR la FC Voluntari pe care l-am avut colaborator când scoteam ”Giuleștina”, revista Rapidului. Mi-a lăsat o carte dedicată lui Nae Manea, nașul lui, defunctul prieten și rapidist, jucător, antrenor și președinte destituit de Sovromul lui Moraru Valerii ot Basarabia… ”Zâmbetul Legendei Nicolae Manea”.

Azi mi-a sosit și pachetul trimis de Aurel Ion Pop academicianul de la Cluj, un intelectual pe care-l admir pentru patriotismul lui lucid, mai ales cel exprimat în analizele asupra lui Emineascu. Cu viziunile lui clare de istoric, explicând apicat la epocă, în special ”comunismul”, ”xenofobismul” și ”antisemitismul” Poetului Național. Ed Eikon, Colecția” Rostiri Academice”: Eminescu și Transilvania – (sau Elogiul culturii naționale românești); Locul românilor în Europa – la confluența Occidentului latin cu Orientul bizantin; Lecția de românism a românilor de la Răsărit (sau Cum am devenit moldovean…)

E broșura- manifest despre Eminescu în care IA Pop explică extrem de simplu și firesc ce este cu Eminescu și tendințele epocii sale în context eurpean. Numai prost grămadă sau răuvoitoriu cu ochii roșii să fii, ca să nu pricepi cum îl vede el I.A., pe Eminescu. Și, cum îi pune el, I.A., la punct pe cârcotașii cu simbrie care s-au săturat de el… de Eminescu. Generația actuală ar trebui să o aibă ca un Îndreptar de românism…

Apoi, ”Istoria, adevărul și miturile”.2014. Ed Enciclpedică – 2014 a dragului meu amic Marcel Popa. Un soi de replică la unele aserțiuni ale lui Lucian Boia, harnicul autore de cărți demitizatoare, hemoragic și sufocant, supra zelos, publicate în ultimii ani de-ai crede că au fost scrise pe bandă de un colectiv de tovarăși… Și, toate pline de nerealități. Ai zice că l-a cam sărăcit pe eventualul său sponsor din umbră…

A treia carte e din colecția Personalități ale Universității Babeș-Bolyai, mai corect zis o revistă, cu tema Sextil Pușcariu. Am de merinde vara asta…