Vineri 8 aprilie

…prima dimineață fără bietul Cornel. Constat un sentiment pe care l-am parcurs adesea, dar pe care l-am uitat. Când cineva trăiește în paralel cu tine, fie în același oraș, fie la mii de kilometri, știi că trăiește. Stai liniștit, existența ta curge paralel cu a lui, chiar dacă, repet, el e la mii de kilometri. Când el dispare, deci e la o distanță infinită de tine, asta doare. Mă gândesc chiar la Alexandru, fiul lui Cornel aflat și la distanță de mamă, de țară și de mormântul tatălui care acum e dus la infinit. La ce distanță este el acum, la dublu infinit? Poate. Dar, acesta ce e altceva decât un infinit mai mare… Să spun deci, că acum între mine, de pildă, și Cornel e doar un infinit mai mare ? Sună frumos. Dar, e dureros.

Ce am observat eu la acest deces, e faptul că nu a venit la cimitir, niciun bărbat dintre colegii de balet. Unii au murit, dar totuși, chiar niciunul? În schimb, fetele – vai, farmecul, charisma lui Patrichi! – au venit din toate colțurile Europei: Londra, Bruxelles, Madrid, Mangalia, dragele de ele… Sică Mita patronul barului, casino Melody din Mamaia care a copilărit aici de când era piccolo, a fost un plămân al Corneliei Patrichi. Factotum. A sărit la toate. Machidonii noștri. Ca și Gigi Becali. Oameni! Eu unul nu-l mai judec pe Gigi de mulți ani, după nebunia lui fotbalul. Are alte virtuți zic eu mult mai impostanete și mai ales Omenia. M-a mirat cănd mi-a zis cu zîmbetul pe buze că îl înjur mereu în ziar, ceea ce nu e prea adevărat. Îl ironizez. Ironia nu injuria, Gigi!!!! Parastasul s-a ținut la vechea grădină Lido, azi Calcio a lui Gino Iorgulescu… Am mers de la 10.30 cu Călin Andrei cu o mașină și o coroană trimisă de Relu Munteanu, la Cimitirul Pipera, proprietar Gigi Becali. Pe malul lacului. Acolo l-am lăsat pe vecie și pe Cornel. Pe mal. La pește. La soare. La briza lacului. …

O zi frumoasă ca sufletul răposatului, absolut superb. În biserică erau doar Alexandru, cu Serena soția lui, dna Verban și alte 2-3 apropiate. I-am spus Corneliei să plângă acum, că nu o să mai apuce un moment de liniște cu el… A venit și Nicu Blinky Ceaușescu. Vechii prieteni, să zic nocturni ai lui Cornel, cum este și subsemnatul… numai că-n ultimii ani am devent diurn, chiar foarte…

Când am ieșit afară din biserică, am rămas siderat cănd l-am zărit – nu, nu l-am zărit, ci l-am foarte văzut, pe ultimul om la care mă așteptam: Petre Mihai, cel care cu o doamnă producătoare l-a manigansat pe Cornel și l-a scos din celebrul juriu de la mega- populara emisiune PROTV, ” Dansez pentru tine”, lucru care l-a afectat//traumatizat rău pe Cornel. Personajul era însoțit de ex-colegul de juriu Wilmark și de Sorin Mărcuș, nelipsit de la evenimentele mondene, îndeobște atașat de o vedetă. Neschimbat dragul de Sorin, mai că-l uitasem… Am rămas blocat, pe loc, la vederea aceasta insolită. M-am dus la Cornelia în biserică și i-am spus. Zi-i să vină încoace, nu mai am nimic de împărțit cu nimeni… Cînd am revenit nu mai era… Am aflat tot de la ea ulterior, că a sunat-o Will și i-a spus că Petre a venit să-i aducă un omagiu Maestrului și i-a pus în legătură. A sunat-o apoi Petre, care i-a repetat ce a zis Will. Eu care nu am enzime să-l diger pe acest domn Petre, sunt impresionat. Mai că, toate resentimentele mele față de el s-au disipat, s-au calmat devreme ce el a venit să-și omagieze pe un mare artist, căruia i-a pricinuit un rău conștientizat. Eu, sincer să fiu, nu aș fi putut să fac un asemenea gest, dar nici pe cel de a da afară din juriu pe cel mai competent ins Patrichi….

Bravo, domnule Petre, ai făcut un gest creștinesc. Pe doamna cu care l-ați mazilit, nefiind creștină, nu ași fi putut–o felicita, nici nu doresc asta… Păcat că nu ai avut forța să te apropii de trupul lui Cornel, și să-l atingi într-un gest de iertare. Era cel puțin la fel de creștinește. Dar, și pentru atâta, cred eu, că ți-a trebuit multă forță, mult efort psihic. Eu unul, te-aș ierta de-aș avea căderea, nu știu Cornel…dar dacă soția lui a fost de acord,să înțeleg că ea știe mult mai bine ce reacție ar fi avut Cornel…

Cred că se înțelege de ce nu am mai scris de cinci zile aici la blog… am fost ca într-o beție continuă, adesea reală, însă nicidecum una extatică… ci doar un evazionistă. Să zicem că azi mi-am revenit după un somn de 12 ore… Ziua s-a mohorît. În aer miroase a ploaie.

The life goes on…