VINERI 4 martie

Pișcotari & Pișcotiade

Nebunie cu bioritmul… am adormit la 4 m-am trezit la unu.Ieri nu am mi;cat un mu;chi din cei destinați plimbării,doar cu taxiul la Radio Smart și retur. Am sedentat…Lena m-a chemat și la vernisajul pictorului Murivale vechi elev de-al lui Chinschi,de unde mai cupără ea uneori,, dar nu am avut starea de a mă arunca-n afitații umane, ăn furtuni de creiere artistice…Mi-a adus căteva poze,Oricum voi merge și eu la expoziție.M-am săturat de convenționalime.Schematisme insidioase. Vine criticul X, plin de flegmă, până la glezne, cu eșarfă de poponar la gât, movulie or portocalie, ne graseiază un text incomprehensibil, relevând anume incongruențe metafizice în lucrările unei generații cu timpurile revolute, subliniază, delirează, ciumpăveșteză, citează plin de emfază. Apropo criticul nu se mai numește Țânțu cum era de la mama lui, cum se numea de student acum esta Antimus. Are bube pe creier și scrânteli franco-latinești pe limbă, e dat dracu. Cu cât nu pricepi nimic, fiindcă nici nu transmite nimic, cu atât snobinetul feminin este déjà crăcit pe spate; gata de turbate penetrații culturale…Insul și-a făcut și o grupare de adepți. A inventat ca un Guru, un inedit curent în artele plastice mioritice – perforatismul. Vă dați seama cine sunt și ce valoare au perforatiștii lui dacă s-au dus ca turma după el. Pune-l pe unul dintre ei să-ți explice teoria estetică a „perforatismului„* și în afară de: ”ea pe spate,el deasupra! „ mai poate adăuga unele mantre de la vechii asiatici…

[*N.A.Totul este inventat de mine; ar exista un curent real, ”gestualismul”, care seamănă cu ce spun eu, dar… nu descoperit, ci doar găsit de liderul nostru artistic… Și, de fapt, aceste curente erau un moft al anilor post-belici din America. Inventat de unii, Jackson Pollock, Franz Kline, Willem De Kooning…

După vreo două-trei extaze d-astea dacă mai îndrăznește cineva să grăiască după vârtejul neologistico-barbaristic al Maestrului, și cuvântul scurt și modestoid al autorului, se trece la Pișcotiadă. Lang-de-chat-iadă. Sărățeliadă. Aici dau buzna și cohortele de pișcotari – care în timpul laudatio-ului au ochit tot, vulturaște – în frunte cu Ratatta Grassone mirosind a muci și bale peste care a scăpat degeaba o sticluță de parfum. Și acela ciordit la ultimul bâlci făcut de primarul populist. Unde, dumneaei a recitat cu glas dramaticoid Moartea Căprioarei, în apropierea uni grătar cu cotlete de porc. La finalul apoteotic,, ea a arătat cu jale și mâna tremurândă în jos spre grătarul sfârâind: ”Avem carne!” Succes delirant.Căci, au și ei, pișcotarii//atârnătorii, vedetele lor…Pișcotarii îs din cei fără scrulule. Nu scapă nimic, nu iartă nici scobitorile, șervețelele. Ba, preventiv își bagă și doi-trei pumni de sare-n buzunar…că nu se știe… Pișcotarul e ca un supraom – că om nu e – care cu o mână își înghesuie cât mai mulți pișcoți în cavitatea bucală și cu celelalte două – da, au trei mâini! – basculează marfa în sacoșe pregătite din vreme, de-a valma, de-a valma, de-a valma, mamma…! Splendidă lume.

Apoi Pișcotarii sunt o forță socială. Pot boicota un vernisaj, o lansare. Fiindcă fără ei sala ar avea doi trei specialiști, familia artistului și eventual, singurul amic și ăla beat… Dezolant. Un popoet – așa îi mângâi eu ”morganatic” – adică plin de morgă – a izbutit să-i cucerească pe toți cu darurile lui gastronomice. Când lansează el o carte se sparg chiar și geamuri, atât de darnic este… Bieții viermi…

Murivale ca artist

Nu vreau să umbresc vernisajul lui Muri cu aceste inestetice colaterale. Murivale. Vasile Mureșan. Din Ardeal. Bistrița. Elev din atelierul anilor ‘80 al lui Vasile Chinschi. Figură mare, ciudat, cândva slab de ziceai că-i ftizic, azi pare un uriaș, o figură multi-capilară : barbă-plete (albe!) evocându-l pe vechiul amic al popoarelor, un evreu pe nume Karl Marx.

Este fascinat de prietenie și figuri. Murivale – nu Marx- avea alte obsesii. Maian a avut o expoziție – Muri – cu zeci, sute, mii de portrete fotografice. Prieteni. Din ce mi-a arătat Lena nici acum nu e departe de ideia asta. E activ pe net, prin toate canalale și descoperirile de ultimă secundă. Un ins viu, neliniștit. Mereu având ceva de spus, arătat. Sau de pârât… artisticește. Da, bine spus, bine găsit. Muri este un Pârâcios al artei. Mereu te arată cu degetul: ” Uite-l pe ăsta! Cum arată, ce neg are pe nas, sau ce armonioasă față are !” Artist complex, ba chiar boem, aș zice. Deși, în secolul ”religios // sau deloc” specia a dispărut grație acelor miraculoase ”E”-uri care salvează omeniea până o decimează…Bine, dar nu mori cu stomacul gol. Mori de un cancer… Am destule lucrări de-al lui Murivale. Mie la el – deh, gustul clasic! – îmi plac peisajele din Ardeal cu căpițe triste și dealuri molcome galbene de arșița verii. Și, mai am un înger superb de la el.

Dar, Murivaale este, pare a fi, vrea să pară a fi, mult mai mult de cât ascunde, arată și decât se vede că este …