Joi 3 martie

La Versoix, la Regele Mihai

Se tot discută despre starea sănătății Majestății Sale, Regele Mihai. Probabil, termială. Il iubeam de mic căci mama îmi vorbea despre el în șoaptă și cu evlavie ca despre un Sfânt interzis. Nu știu exact, dar cred că e ultima figură mare, ca șef de stat, martor al vremilor de mare importanță din istoria recent. L-am avut ”în mână”, l-am contestat, l-am jignit, dar nu prea am știut să-l prețuim. Ca de obicei la români…

Astă-seară Cristoiu a pomenit la B1 despre aventura mea jurnalistică la Versoix din vara lui 1992. Când dl Radu Câmpeanu și PNL au hotărât să-i propună Majestății Sale să candideze la Președinția României, la alegerile din 1992. Gest nebun au crezut unii, dar care putea premerge pe cel cvasi-identic săvârșit de bulgari care și-au pus Regele premier. Mă doare că-l vom pierde pe Regele Nostru. M-am îndepărtat de Casa Regală de mult. Dezamăgit, nu din cauza Majestății Sale, ci din mediocritatea în care Casa s-a coborât prin înrudirea cu un personaj oarecare, fără vreun titlu de noblețe, fără un istoric, făra o legendă…cee ce miroase deloc roaial ci mai mult a lucrătură de servicii… vezi mariajul fiicei lui Onassis cu un lucrător de comeț exterior al URSS. Care mai avea și un ochi de sticlă… Al nostru, măcar e frumos…

Dar, să lăm asta ca pe o supoziție, ca pe o metaforă literară, tributară obsesiei noastre privind comploturile, nicidecum ca pe o realitate…

Apoi, am văzut… altă iluzie de-a mea dar supozată și de alte pesoane… cum Casa Regală era penetrată încă din anii ‘90 de un personaj feminin. Despre care, într-o discuție avută în Elveția cu Madamme Maillfere, primul PR al Casei Regale. Discuția s-a purtat la deschiderea camerei de comerț helveto-române, de față cu Prințul Tim Sturdza și miliardarul Michael ”Mugur” Winkler- fostul meu coleg de facultate din București. Prilej cu care am aflat, fără voia mea, multe lucruri interesante, dar nepublicabile despre dubioșenia personajului apărut ca din romanele de spionaj…

Să las speculațiile. Da, am fost cu delegația liberală și am scris reportajul ” Cioc cioc la poarta Regelui”, publicat de Cristoiu în EVZ, anexat aici. Pentru care am luat și Premiul revistei ”Luceafărul” pe anul respectiv.

La un timp, Majestatea Sa Regina, a fost la București unde a dat o recepție la Casa George Enescu, sediul UCMR. Prezența mea și a soției au rămas imortalizate pe fotografia ce mi-a fost remisă ulterior cu autograful Reginei. Vezi FOTO.

Îmi aduc aminte cu emoție sinceră. Aici, am eu o ”calitate” care pentru un jurnalist e un mare defect. Știu să mă retrag la timp… Odată nu am făcut-o pe când lucram la ziarul ”Adevărul”care era un ocean de băsiști, și am pățit-o rău. Am fost bine ”lucrat” și mutat la Editură. Ca apoi să fiu pedepsit …

Dar asta nu are nicio legătură cu Regele. Ci, cu cel mai oribil, nedemn și vulgar adversar al Majestății Sale. Se știe…