Marți 1 martie

Am revenit cu bioritmul tot la aiureala mea. M-am trezit la 11.30. Nu mă simt prea bine. Nasul înfundat, usturimi în gât. Fără febră. Fără tuse… O lene metafizică. Gogeală, mai pe românește. Îmi suflu nasul des, des de tot… Azi am renunțat la plimbare, sper să recuperez. Membrela grele ca o ancoră, ba merg prin casă.

Revin cu dor la Mezzo TV.

Am terminat de citit, în fine,”Americanul liniștit”.

Am scris pentru Click în avans. Despre tot juriul de la ”Românii au talent”… Voi avea de mâine toată săptămâna liberă de servituțile fixe și obligatorii.

Mă voi ocupa prioritar de cartea refugiaților…

Apropo, de cărți, am și de vorbit cu d. Dulu de la Ed ”Semne”, ptr cartea de Scrisori II, care este gata de mult… Dar, și buștenarii au tras al naibii de timp… cu formalitățile.

Ar trebui să trag linie și la volumul de versuri, ”Poeme Secvențiale” poate să le scot de-odată cu Scrisori II ? Cu același sponsor. Trebuie doar să le printez și să le aranjez într-o ordine. Ilustrații? Ce bun era acum, regretatul George Moise… Cu care vorbisem să-mi ilustreze volumul… Voi vedea. Sau voi renunța. Ce zici, Lena ?

Interviu al lui Tudor Gheorghe cu Ciutacu la RTV. Ca de obicei înainte de salba lui de peregrinări. Pe 3 martie, poimâine e la Sala Palatului. S-o sun pe Irina Loghin, c-așa ne-am obișnuit… Pe 8 e și la Izbiceni, cine știe? Tudor spune adevărurile culturale ale generației, ce să mai… Următorul turneu e din poezia de dragoste a lui Păunescu…

Ciutacu a prezentat niște poze vechi cu el. Eram și noi pe-acolo… O să-l rog să mi le dea și mie, dacă nu or fi ale lui neica Tudor… cum îi zice Popa Ionel.

Apropo, azi mi-a telefonat Florin Călinescu să-mi mulțumească, scurt, fără comentarii, civilizat, urban, pentru scrisoarea adresată. Gest rar. Nu musai la Florin, ci la acei ce cred că laudele li se cuvin. Lumea de azi…dar și eu prea sensibil cu ea. Ce m-aș face dacă toți subiecții m-ar suna nu numai să-mi mulțumească dar și să comenteze, or să mă-njure? În mare, nu m-ar deranja. În mic, nu știu… e plină Patria de mârlani, mocofani și mitocani…De aia și prezentul blog e ferm închis dialogului.

Apropo, m-am crucit când am văzut cum ”postacii marini” l-au devorat pe Năstase Ilie când a anunțat că va candida nu știu unde… Deschizător de drumuri la comentarii, un traseist din Constanța, machidon, zis Gigi… care a semnat cu numele lui. După ce am aflat cu cât îs plătiți acești mercenari ai simpatiilor, îmi amintesc o vorbă a unui amic din gașaca tinereții, cu fetele de la casa de mode Venus: ”Multă lume, amărâtă, sora mea…! Dar, să vă redau scrisoarea adresată simpaticului actor și prieten dacă nu ați citit-o:

<< Dragă Florin Călinescu

 Nu m-am dat în vânt, nu am căzut pe spate după persoanajul creat, coana//tanti Florica. Și, nu știu de ce. Fiindcă, erai într-o ipostază inedită. Poate că, dintr-o simplă prejudecată extrem de omenească. Nu te-am putut suferi ca femeie când eu te știu invers… bărbat! Nu se lega travestiul de tine. Nici de jucai Coana Chirița. Ești prea notoriu ca mascul… Deși, din punct de vedere al realizării actoricești era o performanță. Chiar mare. Dar, când îl vedeam eu pe Flooriiin Călineeescuuu al nostru în rol de coconă, aveam un nod în gât și pielea cur de găină. Nu se lega, domnule, cu antecedentele tale de imagine! Apoi, de ce trebuia să ne arăți tu că ești un mare actor când, vorba lăutarilor, ”se știeeee!”

Acum e altceva. În ”piesa” RaT pe care o joci ai alt rol. Mult mai avantajos. Ești presonaj pasager, ai replica în cadență. Tensiunea publicului, care te iubește, e mult mai mare. De unde ca Florica erai solo, turuiai. Aici, replica ta e așteptată ca o sentință-ntr-un proces cremenal. De crimă de omor. Cade sau nu cade capul concurentului ? Nu e peltea. Ci, replică scurtă. La fiece verdict lumea așteaptă să audă ce dume mai dai. Ce poante. Căci, aici e marele secret al succesului tău. La replica spontană. Unde ești Rege. Plus, că ai numai umor pur. Puteai să ai și morgă, să fii sumbru. Puteai să fii și filozof. Ca Pleșu – pe care văd că-l atacă lumea, uitând că e om de o sclipitoare inteligență, călcând peste cărțile-i minunate. Iar în rest, doar OM greșitor ca toți. Dar, atins de geniu…

În fine, tu ești sclipitor pe umor. Pe poante. Coană Florico, ești o Maia Plisețkaia, a umorului. Spontan. Și popular. Care în ultimii 20 de ani a decăzut cumplit, lunecând – ca tot ce mișcă showbiz-ul nostru – într-un un erotism atât de vizibil încât i se văd și biluțele și franjurile… Dar, ce zic eu ”erotism” când este sexism obscen, exhibiționist de-a dreptul?! Și, atenție aici, mai ales la provocările Răduleascăi, pe care o credeam mai puțin directă, dar care se comportă uneori ca o superbă puștoaică posedată, să nu cazi în plasele ei! Oricum, nu cred în zisa publicitară a rivalității voastre. Mai degrabă, văd o conjugare benefică. Pentru bunăstarea emisiunii. Până ieri v-a ieșit… >>