Duminică 28 februarie

Nu am mai scris nimic. Am fost precipitat. Joi m-am pregătit de plecare. Vineri pe drum. Sîmbătă adaptare, week-end. Apropo de joi, de ziua pregătitoare, mă apasă mereu chestia cu cântăritul bagajului. Urma să plec vineri la 3 dimineța cu Bichi și cu Ovi ca șofer. La Mestre. Am sosit cu bine pe la 6 dimineața. Am avut 20 de kile-n cap.Erau permise 23…Mi-am revenit. Zbor normal. Sosire normală. Florin al meu m-a dus direct să mi iau pensia de la poștă. Coadă nostalgică. Păi, tot generația aia crescută sub EL, sub Tuovarășu eram. Ăia cu scăunelul la coadă la carne. Când ”se dădea” carne. Apoi, în Cișmigiu, să-mi văd nepoțica, pe Eva-Maria. Care pe 30 februarie ar face 6 luni, dar n-avem anul acesta niciun 30 februarie… Am trezit-o,sărăcuța din somn. Sunt inabil cu copiii mici de tot. Cred că o s-o mai vizitez când va avea 3-4 ani să n-o deranjez și să-i stric programul…

Acasă, totul bine. Mi-a trebuit ceva timp de adaptare, de repunere a lucrurilor în ordine. De refacere a bioritmului. De reconectare la bateriile made in Romania. Aerul sufocant de pe bulevard, cu noxele lui a fost mai blând, fiindcă a plouat… Vreme închisă, ploaie dar, afară cald. Eu m-am înfofolit în prima seară ca la Mallnitz. Am un pospai de răceală dar numai la gât și nas, fără febră… Am venit cu două kg mai puțin 109, dar nu le-am ținut.Oricum nu trec de 110. Mișcarea o fac cu sfințenie. Plimbări pe bulevard. Seara. Ba, duminică am făcut-o și la prânz dimpreună cu dna Stanca. M-a costat numai 200 de lei… ”că nu mai avem d-aia, și nici din cealaltă, tată…!” Am venit providențial și salutar. Ca Moș Crăciun.

De mâine luni mă apuc de treabă. Poate că aerul austriac mă stimula la scris. Nu, acum e doar adaptarea. Mi-am premis câteva zile de tăcere, deși nimic deosebit nu s-a petrecut. M-am pus la punct cu fotbalul, campionatul Spaniei, am văzut un Real Madrid bătut. L-am văzut pe Șumudică și Astra lui, în recital cu Dinamo 1-1. Ba, chiar și un Clinceni – Rapid 0-2. De la noi, nu mai cunosc decât pe Vasile, Draghia, Martin și ăla mic al lui Fănel Țâră, micul cordaci de vedete, mai nou venit, care deși a jucat ultimele 10 minute a fost extrem de periculos. De Rapid,se aude că vor să-l cumpere niște nemți. De ne-am elibera de sub jugul Imperiului sovieto-mitìc…

Termin ”Americanul liniștit”- G.Green, în fine. Nu-i o carte rea dar nu știu de ce am citit-o în silă. Deși e o poveste extrem de interesantă de dragoste cavalerească… Iar la Mallnitz, nu am avut prea mare chef de proze… mai mult am stat aplecat pe acea ”Pensare L’Islam”. Apropo, am găsit în biblioteca minusculă din patul meu încă o carte a filozofului francez, ateul universitar Michel Onfray,” Prigoana Plăcerilor-Edificarea unei erotici solare”- Humanitas.

Și, gata! Mă întorc intelectualmente la dragul meu MEZZO Tv…