VINERI 19 februarie

Iar mi s-a dus bioritmul. Nu am putut dormi peste noapte. Și m-am trezit azi la 12:30. Asta este, nu trebuie să duc vaca la muls și nici pruncu la țâță. Mă adaptez și eu…. Vremea e uscată rău, bate un vânt rece, aseară se vedeau timide câteva stele răsărite special ca un omagiu adus poemului meu trist de iarnă… semn că la naopte sau vine// va reveni draga mea de zăpadă.

Team-Viewer, varianta electronică a lu’: ”Proletari dân toate țărili, uniți-vă-ți !”

Aseară, la cină Michal mi-a dat un stick cu muzică instrumentală – ghitară, vioară, acordeon, sax, sex…o nebunie. Când l-am copiat, nu știu cum taman eu, marele maestru al computatorului, geniu al ordinatoarelor, am șters si Skypeul… I-am scris dragului de Dan, i-am dat ID-ul și parola Team Viewer, am lăsat computerul deschis și pe la 6 m-am culcat. Nu știu pe la ce oră a dimineții am auzit bolboroseli electronice pe computer, Dan lucra. Bogdaproste Dănuțe, mi-ai ghicit gândurile… Team-Viewer, tovarăși, e varianta electronică a lu’ ”Proletari din toate țărili, uniți-vă-ți”… Garantat!

Așa că, am dormit liniștit până la ora mea preferată… scăpat fiind și de stresul orelor obligatorii de mic dejun, am rezerve în balcon… iar Ina îmi mai pitește în sertarele frigorifice câte un castron cu salată și dresură, pardon măy, dressing… Am declarat război oricărui fel de carne. Numai să dureze, vorba lui Napoleon, parcă…

”Orizont” la ”Moara cu Noroc”

Aseară, nu mai știu dacă a-seară, azi-dimineață sau azi-noapte, după ce am scris o epistolă regizorului de film Marian Crișan. Cel care a făcut din nuvela lui Slavici ”Moara cu noroc” și din filmul lui Victor Ilieșiu <<La ”Moara cu Noroc”>> un thriller românesc ”Orizont”. Film minimalist zice regizorul ca apropo la buget… Aud, citesc că a fost tare apreciat afară. Ca un mare Thriller… Ideea e minunată. Câtă literatură română filmică a clasicilor se pierde. Din sărăcie sau snobism…

Așa că, după vreo 30 de ani, am re-re-revăzut cu alți ochi <<La ”Moara cu Noroc”>>. Tot superb. Mare Ilieșiu! Mare va fi și secundul său, un anume Liviu Ciulei… Tensiunea aia metafizică, ce plutește mereu în aer din film, am regăsit-o aidoma la începutul piesei ”Revizorul” a lui Pintilie. E o constatare, nicidecum o insinuare; căci genialitatea e aceeași în ambele cazuri Ciulei, Pintilie. Zice despre piesa aceea interzisă de comuniștii imbecili după trei reprezentații, vezi doamne, în urma unui protest al Ambasadei URSS…Mă bucur și acum, că din cele trei reprezentații de la Bulandra cu piesa Revizorul, grașie amiciției cu Moșu Pittiș, eu le-am văzut pe toate și plus repetiția generală…

Asta, tensiunea asta insuportabilă, susținută și de coloana sonoră, a făcut filmul lui Ilieșiu un thriller avant la lettre, un proto-thriller… Chiar dacă Slavici nu știa ce-i aia, iar termenul avea să se nască ehey…! Alegerea lui Ctin Codrescu în rolul lui Ghiță, ins avid după bani, temător de sărăcie, cu gasul lui blând și fața candidă de victimă predestinată și de statuie a lașitîții, mi se pare extrem de inspirată. Ca și Geo Barton durul ( acum doi ani am cunoscut-o pe Anita, fiica sa care trăiește în Italia, la Bologna, în casa d-nei Av Iacob, regretata ) în generosul rol al lui Lică Sămădăul, criminalul veros, cu o voce de tunet, altă alegere inspirată. Ce bărbat frumos era Geo ! Ce am observant acum : sfințenia, fidelitatea cu care se ținea de text și mulțimea de accente proviciale diferite ale actorilor, ardelenești, moldovenești, muntenești…Plus nelipsitul sine-qua-nonul filmului românesc: Nenea Coliu Răutu, cum îi spuneam, colegi de turnee fiind la Rapsodia Română. (Eu eram prezentatorul, pentru cine nu știe…). La spectacole nu lipsea perenul său succes, ” Hai coșar, coșar //Prin oraș hoinar, hoinar …”, uneori zicea și ”Negru și murdar”, cred că era o chestie de cenzură…

Pe Youtube:

Dar, ca să se înțeleagă totul despre bucuria produsă mie de acest ”cover”, e bine să citiți, probabil luni, scrisoarea mea către tânărul rgizor Crișan. În revista Click. Aici pe blog, deocamdată, ea fiind sub embargo. Nu o pot publica eu înainte de Click. Ar însemna să-mi fur singur fesul roșu pe care scrie ”Edelweiss Group, Mallnitz-Kärenten-Austria”, cu trei munți, o floare de colț și o cruce malteză… Or, și mai grav, căciula brumărie de Astrahan …

Azi e zi bună. A venit Mr. Bigu. Poate mai termin cu acestă solitudine, este drept, foarte creativă. Mai cobor spre cele omenești spre a le înțelege…măy-măy!

Glosar. SĂMĂDẮU, sămădăi, s. m. (Regional) Persoană care ține socotelile cuiva. Ar trebui să-mi bag un sămădău, Ca numărul dușmanilor să-mi țină.BENIUC. ♦ Supraveghetor care garantează de lucrurile date în paza lui. Păstorii sînt oameni săraci, trebuie să fie cineva care să răspunză de paguba ce se face în turmă: acest cineva e « sămădăul », porcar și el, dar om cu stare. SLAVICI.